Sfinții cunoscuți şi necunoscuți, uniți în harul și iubirea Preasfintei Treimi

În Duminica Tuturor Sfinților, prima după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură la sfârșitul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a pus în lumină motivele așezării acestei prăznuiri imediat după cea a Pogorârii Duhului Sfânt, evidențiind sensul duhovnicesc al ­răsplătirii făgăduite de Mântuitorul în textul evanghelic citit astăzi. 

La începutul cuvântului său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a expus rațiunile pentru care prima duminică după Pogorârea Sfântului Duh este închinată tuturor sfinților: „În primul rând, pentru a înțelege că rostul venirii sau pogorârii Sfântului Duh în lume este constituirea văzută a Bisericii lui Hristos și sfințirea oamenilor. În al doilea rând, pentru că «toți sfinții» înseam­nă sfinții cunoscuți și necunoscuți de către oameni. În al treilea rând, pentru că sfinții au crezut într-un singur Dumnezeu și au slujit lui Hristos. În al patrulea rând, pentru că toți sfinții se află în ceruri, uniți prin harul Prea­sfintei Treimi, adică trăiesc în comuniune. Biserica Ortodoxă se deosebește de comu­ni­tățile creștine occidentale, care îi pomenesc pe toți sfinții și pe toți morții pe 1 și 2 noiembrie. Dacă nu serbăm Duminica Tuturor Sfin­ților imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, nu înțelegem deplin scopul principal al lucrării Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos, anume sfințirea oamenilor, cărora Duhul Sfânt le comunică viața divino-umană a lui Hristos Cel înălțat întru slavă la cer”.

Unitatea Bisericii, strâns legată de sfințenia ei

În continuare, Preafericirea Sa, pornind de la atributele Bisericii stipulate în Crez, a evidențiat că unitatea Bisericii este strâns legată de sfințenia ei: „Sărbătoarea Duminicii Tuturor Sfinților ne ajută să înțelegem că în ceruri sfinții nu trăiesc în izolare, ci în comuniune, iar unitatea Bisericii se arată cu prioritate în comuniunea sfinților de-a lungul veacurilor. În Crez sau în Simbolul Credinței Ortodoxe, mărturisim că Biserica este «una, sfântă, sobornicească și apostolească». Vedem că unitatea Bisericii este imediat legată de sfințenia ei, deoarece și în Dumnezeu unitatea și sfințenia sunt nedespărțite. Dumnezeu Cel Sfânt este Unul, nu pentru că ar fi o singurătate eternă, ci pentru că este comuniune eternă desăvârșită. În acest sens, slava Sfintei Treimi este lumina necreată sau frumusețea comuniunii Sale eterne, desăvârșite, precum și a iubirii Sale smerite și milostive, împăr­tășite lumii create. Sfințenia lui Dumnezeu este iubirea Sa desăvârșită, iar Dumnezeu îm­părtă­șește sfințenia Sa oamenilor pe măsura credin­ței lor adevărate și a iubirii lor smerite, potrivit capacității omului de a primi harul sfințeniei”.

Legătura dintre sfinții cunoscuți și cei necunoscuți

De asemenea, Patriarhul României a subliniat că toți sfinții, cunoscuți de oameni sau rămași în taină, transcend orice divizare pământească de timp, neam sau statut, aceștia fiind uniți în harul și iubirea Prea­sfintei Treimi: „Dumnezeu este în chip minunat prezent în diversitatea și comuniunea sfinților uniți între ei prin același har și aceeași credință ortodoxă în Hristos, deși sfinții sunt diferiți ca vârstă, timp și loc în care au trăit, ca neam sau gen - bărbați sau femei -, ca rang în societate - de la împărați până la simpli țărani - și de la oameni vestiți până la simpli anonimi sau necunoscuți. Însă toate cetele de sfinți, în bogăția diversității lor și în frumusețea comuniunii cu Preasfânta Treime, au în fruntea lor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, întrucât ea a născut ca om pe Fiul lui Dumnezeu Cel Unul Sfânt, Iisus Hristos, Capul Bisericii și Mântuitorul lumii. 

Duminica Tuturor Sfinților arată legătura dintre sfinții cunoscuți și sfinții necunoscuți oamenilor, uniți în harul și iubirea Preasfintei Treimi. Biserica a înscris mulți sfinți în sinaxarul și în calendarul ei, totuși mai există o mulțime de sfinți necunoscuți care nu sunt încă, în mod oficial și solemn, canonizați de Biserică sau recunoscuți ca sfinți, dar sunt tainic cunoscuți și iubiți de Dumnezeu”.

„Înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică”

Făcând referire la pasajul evanghelic care a fost rânduit pentru a fi citit în Duminica întâi după Rusalii, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat sensul profund al răsplătirii „înmulțite” promise de Mântuitorul: „În Evanghelia Duminicii Tuturor Sfinților, Domnul Iisus Hristos spune că «oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarine, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică» (Matei 19, 29). Acest «înmulțit», sau «însutit» în alte traduceri, se referă la bogăția harului iubirii lui Hristos, mai precis la bucuria crescândă și nelimitată a comuniunii omului cu Hristos, la binecuvântarea și sfințirea vieții pe pământ, la care se adaugă apoi plinătatea vieții veșnice. Viața veșnică înseamnă viața trăită în comuniune de iubire sfântă cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și cu toți sfinții lui Dumnezeu din Împărăția cerurilor. Apostolii lui Hristos, adică trimișii sau misionarii lui Hristos și toți cei asemenea lor, mai ales monahii în decursul istoriei Bisericii, au renunțat la avere și la familie pentru a se dărui cu totul lui Dumnezeu. Mulți monahi au trăit hrănin­du-se adesea doar cu rădăcini sau cu poame sălbatice, răbdând frigul sau arșița soarelui, dar și primejdii din partea fiarelor sălbatice sau a invadatorilor. În pofida tuturor greută­ților, ei erau bucuroși, pașnici și fericiți. Deși fugeau de lume, în locuri strâmte, retrase, totuși lumea din orașe venea să-i caute în pustie, în păduri sau în peșterile munților. Acest lucru se întâmpla pentru că, prin multă rugăciune, prin pocăință și prin multe osteneli, au dobândit pacea și bucuria Duhului Sfânt în suflet sau prezența și lucrarea tainică a lui Hristos în ei, prin harul Duhului Sfânt. Acesta este înțelesul adânc al cuvintelor «înmulțit» sau «însutit»”.