Ultimul praznic al anului bisericesc la Catedrala Patriarhală

Ultimul praznic al anului bisericesc, Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, a reunit în rugăciune numeroși credincioși bucureșteni la Catedrala Patriarhală, sâmbătă, 29 august 2026. Sfânta Liturghie a fost săvârșită, cu acest prilej, de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.

După lecturarea pasajului evanghelic rânduit (Marcu 6, 14‑30), Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat motivele pentru care Sfântul Ioan Botezătorul este atât de des serbat de Biserică, în cursul anului: „Biserica îl cinstește în mod deosebit pe prietenul Mirelui, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, pe rudenia Mântuitorului, pe cel care a tresăltat în pântecele maicii lui atunci când Fecioara Maria a vizitat‑o în localitatea Ein Karem, nu prea departe de Ierusalim, cu câteva luni înainte ca Ioan să vadă lumina zilei. Biserica îl cinstește în mod deosebit pentru fidelitatea lui fără margini față de Mântuitorul: «Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez» (Ioan 3, 30). Cine dintre oamenii istoriei sau dintre noi mai are o asemenea disponibilitate, sensibilitate și putere de a‑L arăta pe Cel care ridică păcatele lumii, spunând că el nu este vrednic să‑I desfacă nici măcar cureaua încălțămintei? De aceea Biserica îl cinstește și nu doar în această zi, care este o zi tristă, fără însă a folosi cuvinte precum tragică sau dramatică. În perspectiva învățăturii Mântuitorului, noi trebuie să vedem și să înțelegem altfel moartea: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Meditând profund la aceste cuvinte, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Filipeni, ne spune că moartea este pentru el un câștig. De aceea, dincolo de o firească tristețe pentru o asemenea zi, pentru aducerea aminte a unei nedreptăți, a urii pe care o femeie rea și vanitoasă o manifesta față de Ioan Botezătorul, noi trebuie să privim spre el ca spre unul dintre cei ce au fost prezenți în vremea când Mântuitorul S‑a arătat lumii, venind să ridice păcatele oamenilor”.

De asemenea, ierarhul a arătat că uciderea Înaintemergătorului a fost o faptă odioasă, cel care și‑a pierdut viața fiind apreciat și lăudat de Însuși Mântuitorul Hristos: „Dacă a doua zi după Botezul Domnului ne aducem aminte de cele privitoare la Botezul Mântuitorului, dacă în ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul ne aducem aminte despre arătarea îngerului în Templul din Ierusalim și vestirea către tatăl său, Zaharia, despre cele ce aveau să se întâmple, în ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul ne aducem aminte de această faptă nedreaptă săvârșită atunci, așa cum atâtea alte nedreptăți au fost săvârșite în istorie. S‑a spus că puține au avut o asemenea cruzime, mai ales pentru faptul că Ioan Botezătorul a fost numit de Mântuitorul Însuși cel mai mare dintre cei născuți din femei”.

Vorbind despre căsătoria lui Irod cu soția fratelui său, aspru criticată de Sfântul Ioan, Preasfinția Sa a afirmat că aprecierea regelui față de proroc nu a fost suficientă pentru a‑l proteja de dorința Irodiadei, o femeie de o răutate rar întâlnită: „Evangheliile amintesc despre faptul că Sfântul Ioan Botezătorul a fost foarte aspru, îndeosebi pentru această faptă săvârșită de Irod. Deși Evanghelia oferă o anumită înțelegere pozitivă față de felul de a fi al lui Irod, care se bucura ori de câte ori îl asculta pe Ioan, chiar și în vremea când a fost închis în palatul lui, el nu a avut puterea să o înfrunte pe femeia care îl influența într‑o asemenea manieră, încât, la un moment dat, Irod a trimis pe unul dintre slujitorii lui să îi taie capul lui Ioan Botezătorul. Ceea ce s‑a întâmplat atunci este, cu adevărat, o lucrare a păcatului și a unei femei cu o putere foarte mare asupra unuia dintre oamenii importanți ai vremii respective. Nu a fost singura de acest fel. Femeile înțelepte au contribuit la o altfel de atitudine în familia lor sau la felul de a fi al bărbaților, dar această femeie a luat din chipul ei despărțit de Dumnezeu și a încercat să îl ofere și lui Irod Antipa. De aceea, atunci când fiica Irodiadei, al cărei nume nu apare în Evanghelii, ci este cunoscut din istorisirea lui Iosif Flaviu, «Antichități iudaice», putea să îi ceară lui Antipa o cetate, aur sau favoruri, ea s‑a dus la mama ei și a întrebat‑o ce să ceară, după ce jucase și îi impresionase pe toți invitații la ziua regelui Irod. «Iar Irodiada i‑a zis: Capul lui Ioan Botezătorul». Ce fel de femeie a fost mama ei și ce fel de femeie putea formula o asemenea cerere? Aceasta este istoria neromanțată a lumii de atunci și dintotdeauna”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.