În noaptea când S-a născut Pruncul Iisus într-o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei-Fecioare.
Un ilustru istoric şi arheolog român - academicianul Alexandru Vulpe (1931-2016)
Am aflat cu tristeţe vestea trecerii din această viaţă a domnului academician Alexandru Vulpe, președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române și directorul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din București.
Domnul academician Alexandru Vulpe, o personalitate de seamă a științei istorice și arheologice românești, s‑a născut la data de 15 iunie 1931, în familia renumitului cercetător și profesor de istorie veche a spațiului românesc, Radu Vulpe.
După studiile superioare urmate la București între anii 1950 şi 1954, perioadă în care a dobândit o solidă formație în domeniul arheologiei și al studiilor clasice, regretatul academician Alexandru Vulpe s‑a consacrat pentru tot restul vieții cercetării și punerii în lumină a mărturiilor de istorie străveche și veche a spațiului carpato‑danubiano‑pontic, precum şi a întregului areal carpato‑balcanic din primul mileniu înainte de Hristos și până în primul secol al erei creștine. În acest context, domnia sa a fost un strălucit continuator al domeniului de cercetare al tatălui său, Radu Vulpe, care la rândul lui s‑a numărat printre ucenicii şi continuatorii ilustrului Vasile Pârvan.
Urmându‑și din tinerețe tatăl pe șantierele arheologice, marele om de ştiinţă Alexandru Vulpe a făcut din istoria și civilizația traco‑geto‑dacilor centrul cercetărilor sale ştiinţifice de‑a lungul întregii vieți. De la Popeștii de pe Argeș, presupusa localizare a celebrei cetăţi Argedava a lui Burebista, pe care a explorat‑o și a făcut‑o cunoscută public tatăl său, Radu Vulpe, în deceniile VI‑VII ale secolului trecut, fiul acestuia, Alexandru, a cercetat un alt sit arheologic de rezonanță, cel al necropolei hallstatiene de la Ferigele, care a constituit și tema tezei sale de doctorat, susținută cu deosebite aprecieri în anul 1968, sub coordonarea științifică a altui corifeu al cercetării istoriei vechi, profesorul Ion Nestor.
După ce din anul 1965 a lucrat ca cercetător principal la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, regretatului academician Alexandru Vulpe i s‑a încredinţat în anul 1990 responsabilitatea de şef al Secției de Arheologie Preistorică, iar din anul 1999 a fost numit directorul acestui prestigios for ştiinţific al Academiei Române.
În răstimpul de peste o jumătate de veac al acestei bogate activități de cercetător, istoricul şi arheologul Alexandru Vulpe a coordonat numeroase șantiere arheologice în diferite părți ale țării, concretizate în ample lucrări monografice, în studii de detaliu sau sinteză pe o largă paletă tematică din cadrul istoriei străvechi și vechi a României. Dintre multiplele aspecte ale civilizației traco‑geto‑dacice pe care le‑a studiat, o atenţie deosebită a acordat cercetării riturilor și ritualurilor funerare din epoca bronzului până în perioada de apogeu a civilizației statului geto‑dac din secolele I î.Hr. - I d.Hr.
De asemenea trebuie să menţionăm în mod deosebit aportul său la cunoașterea trecutului pământului românesc cu rezonanța unor sinteze de amplă respirație prin contribuţia la elaborarea „Dicționarului de istorie veche a României” (1978) şi a volumului I al tratatului de „Istoria Românilor” (2001), pentru care a îndeplinit, cu înaltă competență și probitate științifică, pe lângă calitatea de autor și pe aceea de coordonator.
Pe plan internațional, după ce, în anul 1976, a fost ales membru corespondent al Institutului Arheologic German și membru al Consiliului Permanent al Uniunii Internaționale de Științe Pre și Protoistorice (fiind ales membru al Comitetului Executiv al acestui for științific în anul 1991), istoricul Alexandru Vulpe a susținut numeroase conferințe în centre universitare germane de tradiție, precum cele din Berlin, Bonn, Heidelberg, Frankfurt am Main, Saarbrüken, Münster, Marburg, Geissen.
În anul 1996, Alexandru Vulpe a devenit membru corespondent al Academiei Române, apoi, în anul 2009, a fost ales membru titular al acesteia și președinte al Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei, demnitate pe care a slujit‑o cu multă responsabilitate până la moarte.
Recunoașterea meritelor sale deosebite în domeniul cercetării arheologice și istorice, precum și în cel al culturii românești, în general, a fost pregnant subliniată prin decorarea sa, în anul 2000, cu ordinul „Steaua României” în grad de comandor, precum și prin calitatea de profesor emerit al Facultății de Istorie a Universității din București (2002).
Academicianul Alexandru Vulpe a fost un fiu credincios al Bisericii Ortodoxe Române, aducând în ultimii ani de viaţă o importantă contribuţie, în calitate de membru al comisiei mixte a Patriarhiei Române şi Academiei Române, la elaborarea lucrării Monahismul Ortodox Românesc. Istorie, contribuţie şi repertorizare (volumul I, apărut la Editura BASILICA a Patriarhiei Române în anul 2014).
Acum, la plecarea sa la Domnul, academicianul Alexandru Vulpe ne lasă o vie și luminoasă amintire de erudit cărturar, devotat arheologiei şi istoriei românești, ale cărui valoroase contribuţii de cunoaștere şi aprofundare se evidenţiază, pentru totdeauna, alături de cele ale iluştrilor săi înaintași.
Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos Cel înviat din morţi să odihnească sufletul său luminos împreună cu drepţii, să aline durerea familiei îndoliate şi a tuturor celor care l‑au cunoscut, l‑au preţuit şi iubit.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
*Mesaj la slujba de Înmormântare a domnului academician Alexandru Vulpe, Biserica Mavrogheni, Bucureşti, joi, 11 februarie 2016.