Vecernia specială din prima zi de Paști la Catedrala Patriarhală

În toate bisericile din Patriarhia Română a fost oficiată, în prima zi a Sfintelor Paşti, duminică, 20 aprilie, slujba Vecerniei Învierii Domnului, numită în popor și „A doua Înviere”. La Catedrala Patriarhală din București, slujba a fost săvârșită, la orele amiezii, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu mai mulți ierarhi și slujitori.

Slujba săvârșită la Catedrala Patriarhală, după tradiție, la orele amiezii, a reprezentat Vecernia zilei de Luni din Săptămâna Luminată, amintind de prima arătare a Mântuitorului după Învierea Sa din morți, când a oferit Apostolilor puterea iertării păcatelor.

Anul acesta, la momentul rânduit al slujbei, pasajul evanghelic de la Ioan 20, 19-25 a fost citit de clericii slujitori în nouă limbi: română, greacă, latină, arabă, slavonă, franceză, engleză, germană și italiană.

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericirea Sa a explicat sensurile duhovnicești ale Evangheliei lecturate, vorbind despre trăsăturile trupului îndumnezeit al Domnului, transfigurat în urma Învierii Sale din morți: „Mântuitorul Iisus Hristos știe că ucenicii Lui erau încuiați într-o casă de frica iudeilor și merge să-i încurajeze și să-i întărească, dar în același timp să confirme adevărul Învierii Sale din morți. De aceea, El trece prin ușile încuiate, arătând că trupul Său înviat din morți nu este un trup care doar revine la viața pământească, ci este un trup real și, în același timp, transfigurat. El trece prin ușile încuiate fără să le spargă, arătând prin aceasta că Hristos Cel înviat din morți este liber de orice determinism, opacitate sau rezistență a naturii. El este complet liber în privința spațiului și timpului. Nimic nu-L mai poate opri sau reține. În același timp, vedem că Iisus îi invită pe ucenicii Săi să pună mâinile și să vadă semnele cuielor din mâinile Sale și semnul lancei cu care a fost străpunsă coasta Sa. Prin aceasta, El arată că trupul înviat din morți este trupul Celui care a fost răstignit pe Cruce. Pe de o parte, vedem că trupul Său trece prin ușile încuiate, arătând că el s-a transformat, s-a înduhovnicit și s-a schimbat. Pe de altă parte, vedem că trupul este al lui Hristos Cel răstignit și că El, Care a vindecat boli grele, a binevoit să păstreze în trupul Său semnele răstignirii Lui pentru a arăta adevărul că Hristos Cel înviat este Același cu Hristos Cel răstignit și pentru a arăta că El nu desparte taina Crucii de taina Învierii, că în Cruce era ascunsă puterea Învierii. Învierea Lui arată slava iubirii Lui smerite”.

De asemenea, Patriarhul României a subliniat faptul că puterea dumnezeiască a iertării sau reținerii păcatelor a fost împărtășită ucenicilor de Mântuitorul înviat din morți și că ei au primit în repetate rânduri daruri duhovnicești care i-au pregătit pentru viitoarea misiune de răspândire a Evangheliei în toată lumea: „Iisus îi trimite pe ucenici la misiune, la lucrarea de propovăduire a Evangheliei, dar centrul și minunea cea mai mare a Evangheliei sunt însăși Învierea Lui din morți și intrarea în viața veșnică din Împărăția cerurilor, fiind astfel temelia învierii de obște. Iisus, deci, îi trimite pe ucenici la misiune, dar îi întărește cu Duhul Sfânt: «A suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute» (Ioan 20, 22-23). Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos, înainte de Pătimirea și de Învierea Sa, a instituit Cina cea de Taină sau Sfânta Euharistie, spunându-le ucenicilor: «Aceasta să o faceți spre pomenirea Mea» (Luca 22, 19). Acum, după Înviere, El le dă o putere în plus, aceea de a ierta păcatele. Aceasta este o putere dumnezeiască, dar este dăruită de Hristos ucenicilor Săi pentru că nimeni nu poate intra în Împărăția cerurilor fără iertarea păcatelor, deoarece nimic necurat nu poate intra în ea. De aceea, iertarea păcatelor înseamnă pregătirea pentru viața veșnică. Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că Hristos a săvârșit trei hirotonii pentru Apostoli: când i-a chemat și i-a binecuvântat să lucreze la propovăduirea Evangheliei, era un fel de hirotonie în diaconi; după Înviere, când le-a dat puterea de a lega și dezlega păcatele, Hristos îi hirotonește pe ucenici ca preoți; iar la Pogorârea Sfântului Duh, în ziua Cincizecimii, îi hirotonește ca episcopi și ca misionari pentru a merge să binevestească Evanghelia Crucii și Învierii Sale la toate popoarele, propovăduind iertarea păcatelor în numele lui Dumnezeu pe baza credinței în Iisus Hristos. Această lucrare va începe de la Ierusalim, după ce ucenicii se vor îmbrăca cu putere de sus, cu Duhul Sfânt, care Se va pogorî peste ei în chip de limbi de foc, în ziua Rusaliilor”.

Din soborul de slujitori care s-au rugat alături de Întâistătătorul Bisericii noastre au făcut parte Preasfințitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum, din Patriarhia Antiohiei; Preasfin­țitul Părinte Varlaam Ploieșteanul și Preasfin­țitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcopi-vicari patriarhali; și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurați de preoți și diaconi, slujitori ai Catedralei Patriarhale.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale și de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.