1.000 de ani de monahism rusesc la Muntele Athos
Monahismul rusesc athonit împlinește anul acesta 1.000 de ani de existență. Cu acest prilej, atât la Moscova, Sankt Petersburg și în alte orașe din Rusia, cât și la Muntele Athos și în orașe grecești precum Atena, Salonic și Ormylia vor fi organizate ample manifestări duhovnicești, culturale, științifice și educaționale care vor include slujbe festive, conferințe, simpozioane, concerte de muzică bisericească, expoziții de fotografie, editarea unor cărți și broșuri dedicate jubileului, în total nu mai puțin de 140 de evenimente.
Evenimentul aniversar va fi deschis oficial la Sfântul Munte printr-o serie de slujbe festive săvârșite începând cu data de 18 mai. Bogatul program liturgic va continua până în data de 20 mai (7 mai după vechiul calendar), când în Biserica Ortodoxă este pomenit „părintele monahismului rusesc”, Sfântul Antonie, viețuitor din secolul al XI-lea și întemeietor al marii Lavre a Peşterilor din Kiev.
Printre numeroasele manifestări care vor avea loc în luna mai în capitala rusă se numără atât o amplă expoziție de fotografie dedicată Muntelui Athos, cât și Conferința internațională intitulată „Athosul și lumea slavă”. Printre acțiunile prilejuite de acest moment aniversar se numără și fabricarea și instalarea în Rusia a unui monument dedicat Sfântului Siluan Athonitul.
Grecia va fi gazda Zilelor Culturii Spirituale Ruse, eveniment care va începe pe 20 mai și se va încheia la sfârșitul lunii iunie. În seria manifestărilor din Grecia se înscriu și trei concerte ale Corului Lavrei „Sfânta Treime - Sfântul Serghie“, precum și două expoziții tematice deschise la Salonic, una dintre ele dedicată icoanei rusești, iar cealaltă, Mănăstirii „Sfântul Pantelimon” din Muntele Athos. Tot Grecia va găzdui și o conferință de presă bilaterală, dedicată pelerinajului.
Mănăstirea „Sfântul Pantelimon”, sau Rusikonul, penultima în ierarhia mănăstirilor athonite (recunoscută la rang de mănăstire în 1169), este situată în partea de sud-vest a peninsulei și se află sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice.
Încă din 2013, Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, și-a exprimat dorința reconstruirii Mănăstirii Xylurgu, sau „Vechiul Rusikon”, prima mănăstire rusească din Muntele Athos, ridicată în secolul al XI-lea, nu departe de actuala mănăstire rusească a cărei biserică a fost ctitorită din temelie de domnitorul fanariot din Moldova și Valahia, Scarlat Calimah, în perioada 1812-1821, primul egumen rus al mănăstirii fiind ales pentru prima dată în 1875.
În 1859, obștea mănăstirii număra peste 1.000 de călugări, iar în anul 1909 viețuiau aici 1.446 de călugări, atât ruși, cât și greci, sârbi, bulgari și români. Actualmente aici se ostenesc 70 de monahi. După ce în septembrie 2011 s-a stabilit strângerea de fonduri pentru restaurarea mănăstirii și organizarea jubileului, până la ora actuală au fost adunate peste un miliard de ruble.
Pe lângă Biserica Ortodoxă Rusă și Ministerul Culturii, în organizarea acestei serii de manifestări s-au implicat și Ministerul Educației și Științei, Ministerul Comunicațiilor și Agenția Rușilor de Pretutindeni, și numeroase alte agenții guvernamentale din Rusia.
Imigrația și riscul de islamizare al Greciei și al Uniunii Europene
În cadrul manifestării cu titlul „Rămânem creștini, rămânem greci”, organizată duminică, 14 februarie 2016, la Salonic, Grecia, atât Mitropolitul Antim al Salonicului, al cărui discurs a deschis evenimentul, cât și generalul (r) Frangos Frangoulis, fost şef al Statului Major al Armatei și fost ministru al apărării, au tras un semnal de alarmă cu privire la riscul la care se supune Europa în contextul imigrației galopante din ultima perioadă.
În discursul său, intitulat „Islamizarea progresivă a Greciei și a Uniunii Europene”, Frangos Frangoulis a vorbit despre problema demografică de astăzi a Greciei și a semnalat problema refugiaților și a imigranților, atrăgând atenția asupra pericolului alterării compoziției demografice a țării. El a subliniat faptul că, odată cu venirea refugiaților și a imigranților ilegali, numărul musulmanilor din Grecia a ajuns astăzi la 610.000, adică 4,7% din populație: „Tendința ascendentă de intrare ilegală în țară este un coșmar”, a spus generalul, adăugând totodată: „Nu avem nevoie de o schimbare a populației, vrem să rămânem greci”.
Vorbind despre progresul demografic, Frangos Frangoulis a remarcat că în 2014 s-au înregistrat 114.000 de decese și doar 93.000 de nașteri, dintre care doar 81.000 provenind de la mame de origine greacă. Tot el a subliniat și faptul că astăzi există 936.000 de cupluri căsătorite care nu au copii. Cu acest prilej, generalul a făcut și o serie de propuneri pentru sprijinirea natalității în Grecia: crearea unui fond de susținere, de sprijin material pentru copiii care se nasc în regiunea Tracia și în insulele de frontieră, precum și o serie de reduceri și facilități fiscale pentru companiile care angajează membri ai familiilor numeroase.
Manifestarea a avut loc duminică după-amiază în Centrul de conferințe „Ioannis Vellidis”, în prezența unui public numeros. Manifestarea a fost organizată de Mitropolia de Salonic, împreună cu Uniunea Panelenă a Teologilor și cu alte asociații ortodoxe (Sursă: http://www.romfea.gr).
„Nu neglijați familia!”
La sfârșitul anului trecut, Papa Francisc i-a primit în audiență, în Sala „Paul VI”, pe angajații Vaticanului împreună cu familiile lor. Discursul rostit cu acest prilej de Suveranul Pontif s-a axat cu precădere pe importanța susținerii și protejării familiei.
„Vă încurajez să vă îngrijiți de căsnicia voastră și de copiii voștri. Căsătoria este asemenea unei plante. Nu este precum un șifonier, pe care îl așezăm acolo, în cameră, și pe care e de ajuns să-l ștergem de praf din când în când. O plantă este vie, ea trebuie să fie îngrijită în fiecare zi: trebuie să vezi cum mai este, să o uzi și așa mai departe. Căsătoria este o realitate vie: viața de cuplu nu trebuie considerată niciodată un lucru deja dobândit, în nici o fază din parcursul unei familii. Să ne aducem aminte că darul cel mai de preț pentru copii nu sunt lucrurile, ci iubirea părinților. Nu mă refer aici doar la iubirea părinților față de copiii lor, ci chiar la iubirea dintre părinți, adică relația conjugală. Acest lucru vă face atât de mult bine, vouă, dar și copiilor voștri! Nu neglijați familia!”
În continuare, Episcopul Romei a vorbit despre virtutea înțelepciunii care trebuie să-i călăuzească pe soți în căsnicia lor. Pacea în cadrul familiei și împăcarea sunt cele două virtuți care trebuie să guverneze atât relațiile între soț și soție, cât și între părinți și copii.
„Cultivați «planta» căsniciei, care sunteți voi, soții, și totodată cultivați relația cu copiii voștri, și aici, contând mai mult pe relația umană decât pe lucruri. Vorbiți cu copiii, ascultați-i, întrebați-i ce gândesc. Acest dialog între părinți și copii face atât de mult bine! Îi face pe copii să crească în maturitate. Să insistăm asupra milei, în relațiile de zi cu zi, între soț și soție, între părinți și copii, între frați și surori; să ne îngrijim de asemenea de bunici: bunicii sunt atât de importanți în familie! Bunicii au amintirea, au înțelepciunea. Nu-i lăsați deoparte pe bunici! Sunt foarte importanți. O tânără doamnă îmi spunea că are un copil de 7 ani și cu ea locuiește bunica, de 90 de ani: bunica nu se simte foarte bine și tinerei i s-a sugerat să o plaseze într-o casă de bătrâni. Iar această femeie înțeleaptă, care nu a studiat la universitate, le-a răspuns celor care o sfătuiau să o ducă pe bunica la casa de bătrâni: «Nu! Eu vreau ca fiul meu să crească lângă bunica sa!» Ea cunoștea binele pe care-l fac bunicii nepoților lor.
Păstrați pacea în familie: în familie sunt certuri, o știm cu toții. Însă, când într-o căsnicie nu sunt certuri, ceva este anormal. Important este să nu se termine ziua fără să ne împăcăm. Frați care să nu se certe? Nu există! Trebuie însă să se împace. Iar voi, părinților, atunci când copiii voștri s-au certat, înainte de a merge la culcare, spuneți-le: «Împăcați-vă, dați-vă mâna, îmbrățișați-vă!». Trebuie să învățăm această înțelepciune de a ne împăca. V-ați înfruntat în cursul zilei? Este încă fierbinte acest război?
Nu-l lăsați să devină rece, căci «războiul rece» din ziua următoare este mai primejdios decât «războiul cald». Ați înțeles? Împăcați-vă seara, întotdeauna!
Jubileul trebuie trăit și în biserica de acasă, și nu numai la sărbătorile mari în Biserică! Dimpotrivă, Domnul îi iubește pe cei care practică mila în circumstanțele obișnuite. Aceasta vreau să vă doresc: să experiați bucuria milei începând din propria voastră familie”. (Sursă: L’Osservatore Romano, nr. 53, joi, 31 decembrie 2015)