„13 povești de dragoste… și un povestitor”, la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”

Atunci când oamenilor nu le plac poveștile pe care le aud, arată cu degetul și țipă. Pun la îndoială atât politica, obiectivitatea, cât și umanitatea și speră ca adevărul să se piardă. După atâtea țipete, nimeni nu mai este capabil să‑și amintească nici măcar subiectul poveștii. Dar atunci când o poveste place și bucură suflete, ea este transmisă mai departe. Povestea spectacolului gândit de echipa Centrului Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, „13 povești de dragoste… și un povestitor”, din 7 februarie, ora 19:00, care i‑a avut protagoniști pe cantautoarea Maria Gheorghiu și actorul Eduard Adam, face parte din cea de‑a doua categorie, a poveștilor transmise mai departe.

Conceptul acestui spectacol a apărut ca urmare a întâlnirii a trei spirite cu partea lor de har, respectiv cantautoarea Maria Gheorghiu, actrița Catrinel Dumitrescu și actorul Eduard Adam. Spectacolul de muzică, poezie și pantomimă „13 povești de dragoste… și‑un povestitor” s‑a bucurat de prezența unui numeros public care a urmărit aproape fascinat intensitatea acestei împletiri artistice destinată sufletului uman. În condițiile unui trai din ce în ce mai dificil, oamenii simt nevoia unei rupturi de realitate, a unei incursiuni într‑un spațiu care să le ofere o hrană sufletească din ce în ce mai rar astăzi. „Astăzi parcă nimeni nu mai este dispus să asculte pe nimeni; ne prefacem prea mult, mimăm bunătatea, mimăm interesul față de semeni, mimăm până și dragostea! Din ce în ce mai des am sentimentul că lumea a luat‑o razna, iar cutia Pandorei e de mult deschisă. Știu însă că suma greșelilor mele este egală cu cea a îndrăznelilor și dacă nu ar fi fost îndrăzneala, nu aș fi ajuns astăzi aici. Mai bine să îndrăznești și să greșești decât să trăiești cu regretul că nu ai avut curajul să încerci”, spune Maria Gheorghiu.

De altfel, Maria Gheorghiu a recunoscut că acest spectacol a readus‑o la viață, făcând‑o să se simtă din nou împlinită ca artist. Muzica ei te răscolește, te scapă de frici și singurătate, îți aduce zâmbetul pe buze, mai ales dacă ai uitat ce înseamnă. Lacrimile, neîmplinirea, tăcerile, bucuria, minciunile, adevărul, toate stările pe care fiecare dintre noi le trăiește atunci când se întâlnește cu iubirea, au fost așezate de Maria Gheorghiu în cântecele ei. „Curcubeul”, „Poveste simplă”, „Cum să trăiești fără iubire”, „Punți înghețate”, „Fluturi”, „Aripi de drum”, „Până la stele”, „Legătura de chei”, „În sfârșit împreună”, „Nu închide iar ochii”, „Până când nu te iubeam”, „La o cafea” au cucerit spectatorii prezenți în seara de 7 februarie la Centrul Cultural European pentru UNESCO. „O seară de vis, în care mi‑am pus pentru a nu se știe câta oară sufletul în palmele spectatorilor. Am simțit vibrația mea întâlnind vibrația celor care au ales să vină la întâlnirea cu mine și actorul Eduard Adam și lor le‑am dăruit cele 13 povești de dragoste ale mele. Neprețuite momente pe care deja le‑am așezat în sertarul cu amintiri dragi. Țin să mulțumesc încă o dată actriței Catrinel Dumitrescu pentru invitația de a susține un spectacol care să demonstreze (dacă mai e cazul...) că poate cel mai prețios dar este iubirea, singura capabilă să genereze trăiri atât de intense, transferabile prin cântec, dar și pentru «partitura din off» a textelor mele. Îi mulțumesc lui Nicolae Achiriloaei pentru susținerea cu imagini (atent alese) a poveștilor mele”, a spus cantautoarea Maria Gheorghiu.

La rândul lui, Eduard Adam, actor la Teatrul Național, „omul din umbră”, a ridicat mănușa. „Este minunată provocarea pe care mi‑au aruncat‑o Catrinel Dumitrescu și Nicolae Achiriloaei: să transmit emoții prin atitudine și mișcare, fiind o... umbră! Am acceptat‑o imediat și m‑a făcut să umblu la sertărașele mele cu fantezie și creativitate. Nu știu cât de mult am reușit să le deschid, cert este că m‑am simțit bine în acest spectacol, iar colaborarea cu Maria Gheorghiu a fost de bun augur”.

La ieşirea din scenă a protagoniştilor ecoul aplauzelor încă se auzea, o lecţie emoţionantă despre ceea ce publicul îşi doreşte, şi nu ceea ce i se impune...