150 de ani de la înfiinţarea Astrei

La 23 octombrie se împlinesc 150 de ani de când mai mulţi intelectuali ardeleni, în frunte cu episcopul Andrei Şaguna, au înfiinţat Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura română şi Cultura poporului român sau Astra.

Încercări nereuşite de a înfiinţa o asociaţie culturală românească în Transilvania s-au semnalat încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când medicul oftalmolog Ioan Piuariu Molnar, fiu de preot din Sadu-Sibiu, propunea să se creeze o Societate filozoficească a neamului românesc din Ardeal. Conjunctura politico-socială de atunci n-a permis acest lucru. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea au luat naştere câteva "societăţi literare" ale elevilor români care îşi făceau studiile în gimnazii (licee) maghiare sau săseşti din Ardeal. Începuturile Astrei. Rolul lui Andrei Şaguna La 20 martie 1860, tânărul jurist Ioan Puşcariu (1824-1911), originar din Bran, fiu devotat al Bisericii, publica un apel în paginile ziarului "Telegraful Român", adresat tuturor românilor care trăiau în Imperiul Habsburgic, propunându-le să înfiinţeze o "reuniune (asociaţie, n.n.) pentru cunoaşterea literaturii şi culturii româneşti"; cu întruniri anuale în principalele oraşe sau comune cu populaţie majoritar românească, cu o bibliotecă şi cu un muzeu cu specific românesc. La apelul său au răspuns mai mulţi intelectuali, încât la 1/13 mai 1860, Puşcariu prezenta, tot în paginile ziarului "Telegraful Român", propuneri concrete pentru înfiinţarea unei astfel de asociaţii. Şi tot atunci, un alt tânăr jurist, Ioan Raţiu (1828 - 1902), viitorul preşedinte al Partidului Naţional Român din Transilvania, redacta un memoriu către autorităţile de stat, prin care le solicita aprobarea în vederea înfiinţării "Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura română şi Cultura poporului român", denumire folosită acum pentru prima oară. Memoriul său a fost semnat de 171 de intelectuali, între care se numărau mitropolitul Alexandru Sterca Şuluţiu de la Blaj, episcopul Andrei Şaguna de la Sibiu, canonicul Timotei Cipariu, George Bariţiu, Ioan Puşcariu, dr. Pavel Vasici, Ioan Axente Sever, Iacob Bologa, Gavriil Munteanu şi alţii. Andrei Şaguna a fost rugat să înainteze memoriul respectiv guvernatorului Transilvaniei Liechtenstein, care îi va cere apoi un proiect de statut. De data aceasta, Şaguna s-a adresat lui Ioan Puşcariu, Timotei Cipariu şi George Bariţiu, solicitând fiecăruia să redacteze câte un proiect de statut pentru viitoarea Asociaţiune. Primindu-le, Şaguna a întocmit unul singur, pe care l-a înaintat guvernatorului Transilvaniei. Obţinând aprobarea acestuia, tot Şaguna a convocat pe cei 171 de semnatari ai memoriului la o "adunare constituantă", pentru ziua de 9/21 martie 1861, în clădirea Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu. Adunarea a discutat şi aprobat proiectul de statut al lui Andrei Şaguna. Tot el l-a înaintat apoi autorităţilor centrale de stat de la Viena, pentru ca să obţină aprobarea pentru funcţionarea legală a Asociaţiunii. Cererea lui Şaguna a fost acceptată şi astfel el a putut convoca prima adunare generală a Asociaţiunii, tot la Sibiu, pentru ziua de 23 octombrie/ 4 noiembrie 1861, la care au fost invitaţi "toţi inteligenţii (intelectualii, n.n.) naţiunii noastre care voiesc a fi membri". În cadrul acestei prime adunări a fost ales un comitet de conducere, format din Andrei Şaguna ca preşedinte, Timotei Cipariu vicepreşedinte, George Bariţiu secretar şi alţi 17 membri, între care şi câţiva preoţi. Au fost aleşi ca membri de onoare ai Asociaţiunii câţiva cărturari din Principatele Române şi din Bucovina (inclusiv profesori ardeleni stabiliţi acolo), dar şi câţiva cărturari maghiari cu simpatii faţă de români. Tot atunci s-a constituit un "fond" al Asociaţiunii din donaţiile membrilor ei, din care urmau să se ofere burse unor studenţi români. A doua adunare generală s-a întrunit la Braşov, în iulie 1862, fiind prezidată tot de Andrei Şaguna, care, în cuvântarea de deschidere, a vorbit despre importanţa limbii şi a culturii naţionale; au fost prezenţi peste 800 de români. În cadrul acestei adunări s-a organizat prima expoziţie cu obiecte de artă populară românească, au fost citite "dizertaţii", au fost premiate poeziile lui Andrei Mureşanu, autorul imnului "Deşteaptă-te române", au fost acordate burse unor studenţi şi meseriaşi români, au fost aleşi câţiva membri de onoare din vechea Românie (Alexandru Odobescu, Mihail Kogălniceanu, C.A. Rosetti, George Sion ş.a.); şi tot acum, s-au creat trei "secţii" ale Astrei: filosofică (literară), istorică şi "de ştiinţe fizico-naturale". Următoarele adunări generale ale Astrei au avut loc la Blaj (1863), Haţeg (1864) şi Abrud (1865), fiind prezidate de vicepreşedintele Timotei Cipariu, deoarece Şaguna era reţinut cu alte probleme importante de ordin naţional şi bisericesc. La adunarea de la Haţeg s-a reînnoit mandatul său ca preşedinte al Astrei. Cea de-a şasea adunare generală s-a întrunit la Alba Iulia, la 28 şi 29 august 1866, sub conducerea lui Şaguna, care, între timp, devenise arhiepiscop şi mitropolit. De data aceasta a vorbit despre valoarea morală şi socială a muncii. Rezultă că Andrei Şaguna poate fi considerat cu adevărat "ctitor" al Asociaţiunii, după cum a fost şi un ctitor al altor aşezăminte spirituale şi culturale ale românilor ardeleni. Mai trebuie să notăm că Asociaţiunea poate fi considerată ca o "precursoare" a Societăţii Academice Române de la Bucureşti, înfiinţată în 1866, care va deveni apoi, în 1879, Academia Română. Asociaţiunea după 1866 până în 1918 În cadrul adunării generale de la Cluj din august 1867 a fost ales ca preşedinte juristul Vasile Pop, ca vicepreşedinte, protopopul Ioan Hania, directorul Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu, înlocuit în 1870 cu Iacob Bologa, care va urma apoi ca preşedinte între anii 1875 şi 1877, urmând apoi din nou ca vicepreşedinte. Din 1877 până la moartea sa, în 1887, în fruntea Asociaţiunii a fost ales cunoscutul cărturar, canonicul blăjean Timotei Cipariu, care era şi membru titular al Academiei Române; din pricina vârstei sale înaintate, cele mai multe adunări generale au fost conduse de vicepreşedintele Iacob Bologa. Abia în 1887 a fost ales ca preşedinte George Bariţiu, şi el membru titular al Academiei Române, care timp de 28 de ani activase ca secretar al Asociaţiunii. Din 1894 până în 1901, Asociaţiunea a avut ca preşedinte pe canonicul Ioan Micu Moldovan de la Blaj, membru titular al Academiei Române; din 1888 până în 1901, a activat ca vicepreşedinte arhimandritul Ilarion Puşcariu, vicarul Arhiepiscopiei Sibiului, care, spre sfârşitul vieţii, va fi ales membru de onoare al Academiei Române. În primele două decenii ale secolului al XX-lea, Asociaţiunea a fost condusă de bănăţeanul Alexandru Mocioni (1901-1904), urmat de juristul Iosif Sterca Şuluţiu (1904-1911, fost vicepreşedinte, din 1894). O perioadă de glorie se va înregistra sub conducerea lui Andrei Bârseanu, fost profesor la Gimnaziul "Andrei Şaguna" din Braşov şi membru titular al Academiei Române (vicepreşedinte din 1904, preşedinte din 1911 până la moartea sa, în 1922). Sub conducerea acestor preşedinţi au avut loc adunările generale anuale ale Astrei în diferite oraşe din Transilvania şi Banat, cu citirea de dizertaţii, cu acordarea de premii şi burse, cu organizarea de expoziţii (cea mai importantă fiind la Sibiu, în 1905). Cea mai impresionantă adunare generală a fost cea de la Blaj, din anul 1911, cu ocazia sărbătoririi semicentenarului Astrei, la care au participat cei doi mitropoliţi: Ioan Meţianu de la Sibiu şi Victor Mihali de la Blaj, dar şi mari personalităţi ale culturii româneşti din vechea Românie (I. L. Caragiale, Şt. O. Iosif, G. Coşbuc, N. Iorga, S. Mehedinţi, I. Bianu, Sextil Puşcariu), filologul ceh Jan Urban Jarník, cunoscut filoromân, gazetari din vechea Românie, din Austria şi chiar din Anglia; o puternică impresie a produs atunci zborul lui Aurel Vlaicu deasupra Blajului. Încă din 1868 s-au înfiinţat "despărţămintele" sau filialele Astrei, mai ales în localităţile sedii de protopopiate, în cadrul cărora s-au evidenţiat protopopii, dar şi mulţi preoţi. Dintre aceşti vrednici protopopi îi consemnăm pe Bartolomeu Baiulescu de la Braşov, Grigorie Silaşi de la Cluj (ales preşedinte pe viaţă al despărţământului Cluj), Alimpiu Barbolovici din Şimleul Silvaniei, Elie Dăianu din Cluj, Gheorghe Popovici din Lugoj, Vasile Damian din Brad-Hunedoara sau Nicolae Togan din Sibiu, bibliotecar în perioada 1889-1911, cel care a întocmit primul Catalog al Bibliotecii Asociaţiunii (Sibiu, 1895, VII Â 189 p.), mai târziu Ioan Moţa din Orăştie sau Gheorghe Ciuhandu din Arad şi alţii. Sub îndrumarea Astrei s-au tipărit numeroase lucrări cu profil istoric, literar sau ştiinţific. Notăm dintre acestea cunoscuta colecţie de documente intitulată "Cartea de aur sau luptele naţionale-politice ale românilor de sub coroana ungară" (8 volume, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1902-1915), redactată de Teodor V. Păcăţian, "Enciclopedia română" (3 volume, Sibiu, 1898-1904), sub redacţia lui Cornel Diaconovici, cu colaborarea a 172 de intelectuali din toate teritoriile locuite de români, inclusiv profesori de teologie şi preoţi, precum şi sute de broşuri pentru luminarea poporului din mediul rural (poezii şi proză ale "clasicilor" români, broşuri cu profil agricol şi tehnic etc.), tirajul fiecăreia fiind de câte 15.000 de exemplare. Din 1868 până în 1945, a apărut la Sibiu revista Astrei, "Transilvania", redactată până în 1893 de George Bariţiu, apoi de preoţii profesori Ioan Popescu şi Zaharia Boiu de la Institutul Teologic-Pedagogic, Cornel Diaconovici, Octavian Tăslăuanu, Andrei Bârseanu şi alţii. Aşadar, Asociaţiunea a avut un rol important în promovarea limbii şi culturii româneşti, în pofida conjuncturii politice opresive pentru români, mai ales după crearea statului dualist Austro-Ungaria, în 1867. Mulţi dintre membrii Asociaţiunii s-au implicat direct în pregătirea şi realizarea actului Unirii de la 1 Decembrie 1918. Asociaţiunea după 1918 După 1918, şi-a continuat activitatea culturalizatoare şi după realizarea unităţii noastre statale, deşi în condiţii cu totul diferite faţă de trecut, mai ales datorită faptului că acum s-au creat şi alte asociaţii culturale pe întreg cuprinsul ţării, care, într-un fel, "concurau" cu Astra. După moartea lui Andrei Bârseanu (1922), ea a fost condusă de Vasile Goldiş (1862-1934), cunoscutul militant pentru unire, între anii 1923 şi 1932, urmat de dr. Iuliu Moldovan (1882-1966), profesor la Facultatea de Medicină din Cluj (din 1932 până în 1947), apoi de episcopul Nicolae Popovici al Oradiei (1903-1960), doar în 1947-1948, cel care în 1950 a fost înlăturat din scaun din dispoziţia autorităţilor comuniste. Ca preşedinţi de onoare au fost aleşi mitropoliţii Nicolae Bălan de la Sibiu şi Vasile Suciu de la Blaj, iar în comitetul central, o serie de ierarhi, profesori de teologie şi preoţi. S-a continuat şirul adunărilor generale anuale în diferite oraşe din Transilvania şi Banat (în 1939-1947 s-au ţinut la Sibiu, datorită războiului şi a urmărilor lui). S-au creat acum "regionale" ale Astrei în Basarabia, Dobrogea şi Banat, iar vechile "despărţăminte" şi-au continuat activitatea. Au apărut, în continuare, revista "Transilvania" la Sibiu, dar şi alte periodice îndrumate de Astra. Toate acestea au luat sfârşit în 1948/50, când noile autorităţi comuniste din ţară au decis suprimarea abuzivă a Asociaţiunii transilvane. Din nou în slujba culturii româneşti Evenimentele din decembrie 1989 au condus la reînvierea vechii Asociaţiuni, creată prin eforturile intelectualilor ardeleni de altădată, în frunte cu Andrei Şaguna, episcopul, apoi mitropolitul românilor ortodocşi din Ardeal. Astra s-a refăcut în 1990, iniţial sub conducerea preotului profesor dr. Dumitru Abrudan de la Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" din Sibiu, urmat de profesorul dr. Victor Grecu de la Facultatea de Litere a universităţii sibiene şi, în sfârşit, de profesorul dr. Dumitru Acu de la Facultatea de Matematică din cadrul aceleiaşi universităţi. Sub conducerea celui din urmă s-au întrunit adunări generale anuale, s-au organizat noi "despărţăminte", inclusiv în Basarabia, s-a tipărit "Foaia poporului" la Sibiu, s-au organizat simpozioane şi sesiuni de comunicări în diferite oraşe din ţară, s-au acordat premii unor elevi şi studenţi şi distincţii unor personalităţi ale culturii româneşti, s-a făcut comemorarea unor personalităţi de marcă de altădată. În felul acesta, se ţine mereu nestinsă flacăra iubirii de neam şi de cultură, se uneşte trecutul cu prezentul în slujirea marilor idealuri naţionale româneşti.