27 de ani de la catastrofa de la Cernobâl
Mii de turişti vizitează, în fiecare an, oraşul părăsit. O călătorie în aşa-numita „Zonă de Alienare“ costă în jur de 130 de dolari. Încetarea despăduririi şi a păscutului animalelor domestice a permis prosperarea florei şi faunei sălbatice în aceste zone, iar Cernobâlul a devenit o rezervaţie naturală, cu urşi, râşi şi cerbi.
În data de 26 aprilie 1986, Centrala nucleară de la Cernobâl, aflată la 110 km nord de capitala ucraineană Kiev, a fost zguduită de o serie de explozii care au cauzat distrugerea reactorului nr. 4 şi împrăştierea de materiale radioactive în Ucraina, Belarus, Rusia şi alte ţări europene.
Pentru a împiedica alte scurgeri de radiaţii, oamenii de ştiinţă ucraineni au construit un înveliş deasupra reactorului, a cărui dată de expirare este în 2016.
Construirea unei nou înveliş ar costa circa 1,6 miliarde de euro, însă Ucraina mai are nevoie de 740 de milioane de euro, fonduri pentru strângerea cărora a cerut ajutorul comunităţii internaţionale, care a donat 550 de milioane de dolari pe 19 aprilie, în cadrul unei conferinţe a donatorilor de la Kiev.
Guvernul ucrainean şi-a propus, de mai mult timp, readucerea la viaţă a zonelor contaminate de accidentul de la Cernobâl, iar cercetătorii ucraineni propun o platformă experimentală în această regiune, unde să se studieze efectele radiaţiei şi ale diferitelor elemente radioactive asupra mediului.
Unii dintre oamenii de ştiinţă au în vedere construirea unui complex de distrugere a deşeurilor radioactive la Cernobâl. Fermierii, la rândul lor, se oferă să cultive plante industriale, în special rapiţă, în apropierea zonei de excluziune.
Potrivit autorităţilor de la Kiev, între 7.000 şi 10.000 de turişti vizitează, în fiecare an, oraşul părăsit. O călătorie către aşa-numita „Zonă de Alienare“, care durează o zi, costă în jur de 130 de dolari. Turiştilor le este oferită posibilitatea de a vedea centrala nucleară şi de a privi peisajul încremenit în timp, dar şi vegetaţia sălbatică. Încetarea despăduririi şi a păscutului animalelor domestice a permis prosperarea florei şi faunei sălbatice în aceste zone, iar Cernobâlul a devenit o rezervaţie naturală, cu urşi, râşi şi cerbi.
Efectele radiaţiilor se resimt şi astăzi
Cele mai afectate zone în urma accidentului nuclear de la Cernobâl, care a distrus vieţile a milioane de oameni, au fost Ucraina, Rusia şi mari părţi din Belarus. Oamenii din aceste ţări au de suferit chiar şi în prezent de pe urma catastrofei, spune Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Aproximativ 350.000 de persoane au lucrat la curăţarea zonei afectate de explozie. Numiţi şi „lichidatori“, personalul care s-a ocupat de curăţarea zonei a fost selectat dintre militari, angajaţi ai centralei, pompieri sau miliţieni locali. Aproape trei sferturi dintre aceştia au fost expuşi unui nivel enorm de radiaţii, fenomen care şi-a arătat efectele după 1987. Conform datelor prezentate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, s-a observat o creştere a cazurilor de cancer la tiroidă. „Incidenţa cancerului tiroidian a crescut în rândul celor care erau copii sau adolescenţi la vremea accidentului şi au locuit în zonele contaminate din Belarus, Rusia şi Ucraina. Acest lucru s-a întâmplat din cauza nivelului ridicat de iod radioactiv provenit de la reactorul din Cernobâl, în primele zile de la accident“, arată OMS.
În cele trei ţări cel mai sever afectate, peste 5.000 de cazuri de cancer tiroidian au fost descoperite până în prezent în rândul celor care aveau vârste de până în 18 ani la data catastrofei nucleare.