585 de ani de la izbucnirea Răscoalei ţărăneşti de la Bobâlna

În aprilie-mai 1437 a izbucnit Răscoala ţărănească de la Bobâlna (1437-1438), provocată de înăsprirea obligaţiilor feudale şi de măsurile excepţionale luate de Episcopul Gyorgy Lepes în anul precedent. Izvoarele istorice menţionează atacuri ale iobagilor împotriva moşiilor feudale, ca, de exemplu, cele din Dorolţ, Macău şi Turea, împotriva moşiilor mănăstirii de la Cluj-Mănăştur, pomenite într-un act din 2 aprilie 1437. Doar o mică parte a ţăranilor din Transilvania reuşise să-şi păstreze libertatea (şerbi), cei mai mulţi fiind legaţi de pământ (iobagi). Relativa libertate a lor se păstrase în ţinuturile de la margine: Rodna, Ţara Maramureşului, Ţara Oaşului, Banat, Ţara Haţegului, Ţara Făgăraşului, în scaunele săseşti şi în cele secuieşti.

Istoricul Florin Constantiniu în cartea sa „O istorie sinceră a poporului român” arată: „Dacă influenţa husită este de netăgăduit în răscoala din Transilvania, cauzele sunt locale: pe termen lung, agravarea regimului de obligaţii ale ţăranilor români şi maghiari şi limitarea până la suprimare a dreptului de liberă strămutare a ţăranului; pe termen scurt, nemulţumirea ţăranilor a fost provocată de măsurile represive ale Episcopului Gyorgy Lepes faţă de refuzul achitării dijmei: excomunicarea rău-platnicilor şi perceperea în moneda nouă - de zece ori mai mare - a dijmelor neachitate”. Conducătorii răscoalei au fost executați la Turda, iar Clujului i s-au retras privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani. 

Răscoala ţărănească din Transilvania se integrează manifestărilor şi conflictelor socio-economice şi confesionale din Europa apuseană şi centrală: Jacqueria în Franţa (1358), răscoala ciompilor în Italia (1378), a lui Watt Tyler în Anglia (1381), războaiele husite în Cehia (1419-1434).