86 de note aparte într-un sunet perfect
O orchestră de talie internaţională, formată din tineri aleşi pe sprânceană, un dirijor de excepţie - Cristian Mandeal, şi Institutul Cultural Român, iată formula de parteneriat prin care muzica cântată de cei 86 de instrumentişti ai Orchestrei Române de Tineret va ajunge pe scene prestigioase din ţară şi străinătate.
La invitaţia Institutului Cultural Român (ICR) am participat joi, 10 martie 2016, la ceea ce credeam că va fi o simplă conferinţă de presă în care se vor anunţa colaborarea dintre ICR şi Orchestra Română de Tineret şi programul concertelor. Însă a fost mult mai mult decât atât, vorbitorii - Radu Boroianu (preşedinte ICR), Nagy Mihály Zoltán (vicepreşedinte), Marin Cazacu (managerul Centrului naţional de artă „Tinerimea Română“) şi dirijorul Cristian Mandeal reuşind să facă un tablou complex al vieţii muzicii clasice din România şi al problematicii sponsorizării, iar tinerii muzicieni Roxana Oprea (violonistă), Iolanta Eremie (violonistă), Constantin Borodin (violoncelist), Andrei Ioniţă (violoncelist) au povestit despre experienţa lor în prestigioasa orchestră de tineret şi pe scenele pe care au cântat până acum.
Concerte în orașe din mai multe țări
Despre parteneriatul dintre ICR şi orchestră, Radu Boroianu a spus că se va întinde pe parcursul anului 2016, seria de concerte debutând pe 12 martie cu reprezentaţia de la Ateneul Român, iar pe 13 şi 15 martie cu concerte la Ruse şi la Chişinău. Pe timpul verii vor avea loc trei concerte: la Teatrul Verdi din Milano, în data de 15 iulie 2016, la Berlin, în prestigioasa sală de la Konzerthaus, în data de 26 august 2016, şi la Toblach (Italia), Sala Mahler, în data de 9 septembrie 2016.
Marin Cazacu a vorbit despre calitatea cu totul deosebită a muzicienilor care fac parte din Orchestra Română pentru Tineret, povestind cum a primit aprecieri din partea specialiştilor din străinătate, care au spus clar că orchestra este de nivelul orchestrelor profesioniste din străinătate, putând concerta oriunde.
Povestea acestei orchestre este deosebită, iar componenţii ei, tineri între 20 şi 28 de ani, sunt aleşi practic din fiecare oraş al ţării, plus din Republica Moldova. Foarte interesant şi generator de valoare constantă al nivelului orchestrei este faptul că aceşti tineri nu au un statut de angajaţi, nu au nici o siguranţă că odată intraţi vor rămâne acolo, cum este cazul muzicienilor din orchestrele de profesionişti, unde odată semnat contractul se iese la pensie din orchestră, ci rămânerea în Orchestra Română de Tineret este doar rodul păstrării nivelului ridicat al prestaţiilor muzicale.
O parte mai tristă, exprimată de vicepreşedintele ICR Nagy Mihály Zoltán, a vizat problema sponsorizării: „Îmi pare rău că aici, în spatele meu, există un singur banner - cel al Institutului Cultural Român… Unde sunt marile firme, de ce nu se implică în sponsorizarea acestor evenimente cei care au posibilitatea?”, readucând în atenţia auditoriului calitatea deosebită umană a acestor tineri, precum şi nivelul lor înalt muzical, lucruri ce ar reprezenta suficiente motive pentru implicarea oricărui sponsor privat.
Bucuria unui dirijor bătrân de a lucra cu o orchestră tânără
Dirijorul Cristian Mandeal a vorbit, cu modestie, într-o primă luare de cuvânt, despre bucuria „unui dirijor bătrân de a lucra cu o orchestră de tineri”, fiindcă după fiecare întâlnire „nu ştiu cine este mai câştigat, ei sau eu”, dar „cert este că facem o bună echipă”. După ce tinerii muzicieni au vorbit, pe scurt, despre exprienţa lor în orchestră, maestrul Cristian Mandeal a oferit o surpriză auditoriului, o nouă luare de cuvânt, de această dată cu o mostră excepţională de retorică, punând fiecare cuvânt la locul său în cadrul unei explicaţii nuanţate, vizând problematica cântării în orchestră în România, aspecte psihologice care ţin de armonizarea personalităţilor componenţilor orchestrei, precum şi o viziune în adâncime a proiectului care este această orchestră.
„În România, cântatul în orchestră nu este la un nivel înalt, cultura cântatului în orchestră este deficitară. Este diferit a cânta în orchestră faţă de a cânta de unul singur. Există solişti excepţionali care nu se pot integra bine într-o orchestră, fiindcă trebuie combinate două lucruri: artistul trebuie să aibă un înalt nivel intelectual şi instrumental, pe de o parte, iar pe de altă parte să fie capabil să-şi subordoneze personalitatea unui gest de colectivitate”, a explicat maestrul.
Despre unde duce participarea tinerilor în cadrul Orchestrei Române din Tineret, Cristian Mandeal a deschis calea unei priviri în adâncime, pe durata a 10-20-30 de ani: „Mulţi dintre aceşti instrumentişti tineri, care vin din toate oraşele ţării, într-o zi se vor întoarce la ei acasă şi se vor integra în orchestrele de acolo, ducând cu ei ceea ce au învăţat. La început vor fi o minoritate, însă în timp ei vor fi suficient de mulţi încât să aibă un impact semnificativ asupra cântatului în orchestră în România”.
S-a mai vorbit despre necesitatea unei noi săli de concerte, directorul ICR Radu Boroianu exprimând, la întrebările din public, ideea că este într-adevăr nevoie de o asemenea sală, însă lucrul trebuie bine gândit, iar pe de altă parte noi, românii, avem două probleme: „una cu proiectele, iar alta cu potenţialul”, arătând că degeaba tot există intenţii, dacă nu se concretizează nimic. Reflecţii la care merită luat seama. Căci tineri muzicieni de valoare, maeştri dirijori şi public cultivat care să merite mai mult avem.