A apărut un nou volum al Filocaliei

Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române a tipărit recent cel de-al 11-lea volum din Filocalia tradusă de părintele profesor Dumitru Stăniloae. Titlul complet al întregii colecţii, care cuprinde 12 volume şi cunoaşte acum o nouă ediţie la Patriarhie, începută în anul 2008, este „Filocalia sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi”.
După cum se spune în cuvântul-înainte, semnat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cel de-al 11-lea volum cules şi tradus de părintele Stăniloae „cuprinde Scrisorile duhovniceşti ale Sfinţilor Cuvioşi Varsanufie cel Mare şi Ioan din Gaza numit şi «Prorocul», mari nevoitori într-o mănăstire întemeiată şi condusă de avva Serid la sud de Gaza (Palestina), în prima jumătate a secolului al VI-lea, pe care Biserica Ortodoxă îi pomeneşte cu multă evlavie în ziua de 6 februarie”. Cuvântul-înainte mai adaugă şi faptul că răspunsurile pe care le regăsim în acest volum de Filocalie, deşi înrudite cu cele din Pateric, „nu sunt scurte sentinţe ale bătrânilor, ci o învăţătură despre patimi şi virtuţi concretizată în sfaturi date unor călugări sau mireni despre cum să poarte lupta duhovnicească cu tot felul de piedici, ispite şi greutăţi”.

Introducerea volumului, cuprinsă în paginile 9-34, îi aparţine chiar traducătorului, care, în calitate de profesor de teologie, explică, din punct de vedere dogmatic, ce este desăvârşirea şi cum se dobândeşte aceasta, conform Sfintelor Scripturi şi învăţăturilor sfinţilor. Părintele Stăniloae descrie, pe scurt, intenţia autorilor „Scrisorilor duhovniceşti”, care au fost publicate pentru prima dată la Veneţia, în anul 1816, de către Sfântul Nicodim Aghioritul, cu titlul „Carte preafolositoare de suflet”. Traducătorul adaugă că „scrisorile acestea sunt răspunsuri potrivite în orice timp la o mulţime de întrebări puse în parte de monahi, dar în parte şi de mireni, întrebări care, în formă pusă atunci sau în forme asemănătoare, preocupă pe orice creştin” (p. 16). Traducerea părintelui Stăniloae, după cum spune în această introducere, a urmat în principal textului grecesc, dar a ţinut seama şi de traducerea în limba franceză. În unele note, traducătorul face referire şi la anumite sentinţe patericale. Introducerea descrie apoi viaţa Sfinţilor Varsanufie şi Ioan care au scris răspunsurile filocalice şi se încheie prin explicaţii, bazate pe învăţăturile Sfinţilor Părinţi, despre viaţa duhovnicească şi dobândirea desăvârşirii.
În paginile 37-878 urmează cele 848 de întrebări şi răspunsuri ale Sfinţilor Varsanufie şi Ioan despre cele mai diverse aspecte din viaţa duhovnicească, în general, cât şi despre organizarea vieţii monahale sau a convieţuirii călugărilor în mănăstire. De aceea, volumul are aspectul unui Pateric, uneori chiar folosindu-se sentinţe în genul paterical.
Iată doar două exemple de întrebări şi răspunsuri din această comoară, care ne pot face să înţelegem ce înălţime duhovnicească aveau cei care puneau întrebările şi ce adânc de cunoaştere aveau cei care răspundeau: „Întrebarea 361. Un frate a întrebat pe celălalt bătrân: Spune-mi, părinte, pe cine să întreb despre gânduri? Şi dacă trebuie întrebat şi altcineva despre ele. Răspunsul lui Ioan: Trebuie să întrebi pe acela în care ai încredere şi ai aflat că poate purta gândurile, şi încrede-te în el ca în Dumnezeu. Dar a întreba pe altul despre acelaşi gând este un semn de neîncredere şi de ispitire. Dacă crezi că Dumnezeu a vorbit sfântului Lui, ce nevoie ai de altă dovadă, sau ce trebuinţă ai să ispiteşti pe Dumnezeu, întrebând pe altul despre acelaşi lucru?” Părintele Dumitru Stăniloae comentează acest pasaj, spunând că „e greu să ţii în tine şi să nu dai mai departe gândurile urâte comunicate ţie de cineva. Se cere un dar deosebit pentru aceasta şi o conştiinţă accentuată că Dumnezeu te opreşte de la aceasta. De aceea primesc spovedania preoţii, în temeiul unui dar deosebit primit de la Dumnezeu” (p. 468).
În întrebarea 367 este spus: „Dacă înştiinţarea întârzie să-mi vină după rugăciune, ce trebuie să fac? Şi dacă aceasta e din vina mea, dar ea îmi este ascunsă, cum să-mi dau seama de ea? Răspuns: Dacă după a treia rugăciune nu-ţi vine înştiinţarea, cunoaşte că e din vina ta. Şi dacă nu ţi se face arătată greşeala, ocărăşte-te pe tine şi Dumnezeu se va milostivi de tine” (p. 474).