A cincea săptămână din Postul Mare la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava

Un articol de: Irina Ursachi - 07 Aprilie 2022

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a săvârșit, aseară, slujba Deniei Canonului Mare la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” – Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, în cadrul căreia a citit în întregime Canonul de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul. Acest imn liturgic presupune rostirea a peste 250 stihiri a căror temă centrală o reprezintă părerea de rău pentru păcat şi dorul pentru redobândirea curăţiei sufletului, urmate de cererea: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul, renumit pentru profunzimea învățăturilor teologice, este una dintre cele mai cunoscute slujbe din perioada pregătirii pentru Praznicul Învierii Domnului, acesta fiind citit și în prima săptămână a Postului Sfintelor Paști, de luni până joi, la slujba Pavecerniței Mari. Numit și Canonul lacrimilor, imnul reprezintă un îndemn la pocăință, contribuind la întărirea creștinului în perioada urcușului duhovnicesc și la pregătirea pentru întâlnirea cu Dumnezeu Fiul, Mântuitorul Iisus Hristos.

În dimineața aceleaşi zile, Înaltpreasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite în Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de corul Catedralei Arhiepiscopale din Suceava, Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu”. În cadrul slujbei, la momentul rânduit, teologul Ciprian Iulian Iesan a fost hirotonit diacon pe seama Mănăstirii Ițcani, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite se săvârșește doar în timpul Postului Mare, de luni până vineri, și constituie o rânduială intermediară între păstrarea Sfintelor Daruri peste an şi împărtăşirea zilnică pe care credincioşii o practicau în vechime. În cadrul ei, slujba Vecerniei este unită cu anumite părţi din rânduiala Sfintei Liturghii, astfel încât, deși nu se aduce jertfa cea fără de sânge, totuşi are loc împărtăşirea credincioşilor.