A fost lansată cartea Patriarhului Daniel, „Bucuria fidelităţii”

Data: 13 Iulie 2009

▲ Pe 9 iulie 2009, la Centrul de Studii Ecumenice ISTINA din Paris, a fost lansată cartea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, „La joie de la fidélité” (Bucuria fidelităţii), publicată recent de Editura pariziană CERF ▲ În cadrul momentului festiv al lansării, Întâistătătorul Bisericii noastre a ţinut prelegerea „Teologie academică şi spiritualitate eclesială - Pledoarie pentru unitatea lor” ▲

Volumul cuprinde o culegere de 25 de articole şi conferinţe, scrise direct în limba franceză sau traduse din limba română, începând cu anul 1978, atunci când autorul studia la Universitatea din Strasbourg şi purta numele de Dan Ilie Ciobotea, şi până în februarie 2008, la câteva luni de la alegerea sa în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Articolele şi conferinţele publicate în acest volum, grupate în opt rubrici, abordează subiecte dintre cele mai variate din domeniile teologiei, spiritualităţii şi eclesiologiei, informează basilica.ro.

„Teologia depinde în primă şi în ultimă instanţă de luminarea Sfântului Duh”

Cu prilejul lansării, Întâistătătorul Bisericii noastre a ţinut un cuvânt intitulat „Teologie academică şi spiritualitate eclesială - Pledoarie pentru unitatea lor”-, în care a subliniat că Părinţii Bisericii nu disociau aceste realităţi, ci le uneau în chip profund, uneori chiar fără a le mai deosebi.

„În Biserica Ortodoxă, s-a păstrat până în zilele noastre, îndeosebi în teologia neo-patristică, învăţătura potrivit căreia interpretarea dogmei eclesiale nu numai că este legată de viaţa spirituală, dar o şi presupune în chip organic. Iată de ce trebuie subliniată întotdeauna această interacţiune dintre o reflecţie teologică înrădăcinată în spiritualitate şi o spiritualitate care este, de fapt, trăirea dogmei.

Adevărata teologie eclesială, cea care transcende teologia academică, nu este, aşadar, călăuzită de o metodă de cunoaştere care L-ar avea pe Dumnezeu drept obiect pentru a elabora o ştiinţă despre Dumnezeu. Ea este o cunoaştere mai presus de conceptele pe care le-am putea elabora noi despre Dumnezeu, o cunoaştere care vine de la El, pentru că, în milostivirea Sa, Dumnezeu Cel cu neputinţă de cunoscut binevoieşte să Se facă cunoscut oamenilor.

Aceasta înseamnă că teologia, chiar dacă se slujeşte cât se poate de bine de toate investigaţiile şi cercetările operate de raţiunea umană în domeniul istoric, filologic sau filosofic, pentru a nu cita decât aceste domenii, depinde în primă şi în ultimă instanţă de luminarea Sfântului Duh, trimis de către Iisus, din partea Tatălui, celor care Îl recunosc şi Îl mărturisesc pe Hristos întru acelaşi Duh, ca fiind Fiul - Unul Născut din Tatăl, Dumnezeu adevărat şi om adevărat”, a mai spus Preafericirea Sa.

Teologia mistică, izvor de lumină pentru lucrarea pastorală şi pentru misiunea Bisericii

În continuare, Părintele Patriarh Daniel a evidenţiat faptul că gânditorii „neo-patristici” ortodocşi ai epocii noastre au păstrat conştiinţa adevăratei naturi a teologiei şi a subliniat strânsa legătură a acesteia cu viaţa Duhului, arătând că rugăciunea, postul şi asceza eclesială deschid trăirea teologiei ca ştiinţă a mântuirii şi pentru noi, cei de astăzi.

„Cu cât teologul este mai întărit prin rugăciune şi dragoste creştină, cu atât va putea da oamenilor vremii sale un răspuns mai potrivit cu aspiraţiile lor, manifestând astfel dragostea lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Un astfel de exemplu este Sfântul Apostol Pavel, marele teolog mistic şi profetic, ajuns pe culmile cunoaşterii de Dumnezeu, el care dăduse dovadă de o atenţie părintească şi frăţească faţă de detaliile vieţii comunităţilor creştine cărora li se adresa. Astfel, teologia misti-că devine izvor de lumină pentru lucrarea pastorală şi pentru misiunea Bisericii”, a spus PF Daniel.

„Cultul unei Biserici este icoana imediată a identităţii sale”

Preafericirea Sa a arătat că elaborarea teologică este condiţionată şi de factorii culturali specifici, menţionând că „spiritualitatea vie a unei Biserici locale îi poate influenţa teologia; reciproca este, de asemenea, valabilă: teologia unei Biserici locale poate conferi un profil propriu sau specific vieţii pastorale, misionare şi spirituale a Bisericii respective, această realitate rămânând totuşi în comuniunea Bisericii Ortodoxe Universale. Pe de altă parte, când contextul socio-cultural în care se formează teologia şi spiritualitatea ortodoxă tradiţională se schimbă - cum este cazul, de pildă, în Apus - problema raportului dintre teologie şi spiritualitate se pune altfel, căci trebuie evitată atât izolarea faţă de acest context, cât şi dizolvarea identităţii ortodoxe într-un context nou.”

Patriarhul României a arătat, de asemenea, importanţa legăturii dintre teologie şi spiritualitate şi din punctul de vedere al dialogului ecumenic. „La nivelul vieţii pastorale, pentru credincioşii care nu au studiat teologia, spiritualitatea trăită în complexitatea manifestărilor sale concrete (de exemplu, evlavia populară) are, deseori, multă greutate, deoarece constituie realitatea imediată a experienţei lor. Cultul unei Biserici este icoana imediată a identităţii sale”, a explicat Întâistătătorul Bisericii noastre.