„A rândui cele din mănăstiri astfel încât să rămâi constant în preţuirea omului“
Cu ce gânduri aţi primit ascultarea de a sluji Biserica şi din această funcţie administrativă?
Fiind o slujire a Bisericii, am primit-o cu nădejdea că o să-mi împlinesc lucrarea la care sunt chemat, cu nădejdea că Dumnezeu, atunci când cheamă pe om, îi dă şi puterea să împlinească această chemare de a lucra spre rodire în via Lui. Acesta trebuie să fie gândul nostru, al tuturor, nu doar al celor care sunt monahi sau preoţi. Mă rog Domnului ca, în slujirea ce mi s-a încredinţat de către IPS Părinte Mitropolit Teofan, să mă păzească de greşeli şi să lucrez cât se poate de bine, cu puterea pe care mi-o va da Dumnezeu şi cu luminarea de la El. Care sunt principiile după care vă veţi ghida în slujirea la care aţi fost chemat? Înainte de numirea mea a fost şi o reorganizare a sectorului exarhat. Acest sector îşi are particularitatea lui, aproape că el îţi face agenda de lucru, în sensul că sunt urgenţe pe care trebuie să le gestionezi cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sfătuirea împreună cu ierarhul, cel care vede lucrurile şi în ansamblul, şi în finalitatea lor. În această slujire de exarh lucrezi cu oamenii şi pentru oameni, iar aceştia au particularitatea de a fi monahi care slujesc Domnului. Sigur că şi monahii, oameni fiind, pot avea poticneli, greşeli sau slăbiciuni, dar dincolo de toate ei au o vocaţie minunată, o chemare pe care şi-au urmat-o. De aceea, ceea ce trebuie pus în prim-plan e gândul de a rândui cele din mănăstiri astfel încât să rămâi constant în preţuirea omului, în a face toate spre zidirea duhovnicească a celor din obşte. Şi canoanele au această elasticitate, căci Sfântul Vasile cel Mare spune că „toate sunt spre zidirea omului“. Poţi lua o măsură cu iconomie, cu pogorământ, atunci când aceasta este spre zidire şi spre împlinire.