„A ridicat limba română la altarul Bisericii lui Hristos”

Slujbele închinate Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul au început în Capitală luni, 26 septembrie, cu privegheri oficiate atât la Catedrala Patriarhală, cât și la ctitoria marelui ierarh. Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a oficiat slujba Vecerniei unită cu Litia și pe cea a Utreniei sfântului la Catedrala Patriarhală, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, iar la Mănăstirea Antim, părinții obștii s-au rugat împreună cu sutele de credincioși veniți să cinstească pe Sfântul Mitropolit al Țării Românești.

O seară înmiresmată de mirosul tămâii şi al rugăciunii împreună. Clerici și mulțime de credincioși de toate vârstele au umplut de-a dreptul curtea renumitului ansamblu monahal bucureştean ctitorit de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul.

Slujba a fost săvârşită pe o scenă amplasată în faţa muzeului nou-sfinţit din incinta complexului monahal, răspunsurile liturgice fiind date de grupul „Psaltis” al mănăstirii. Binecuvântarea a fost dată de stareţul mănăstirii, protosinghelul Vicenţiu Oboroceanu, care, cu puţin timp înainte de începerea slujbei, ne-a declarat: „Pentru noi, cei din obşte, pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul nu este doar o mare sărbătoare, ci și un nou început, care ne obligă foarte mult pentru că, văzând câtă dragoste au credincioşii din Bucureşti pentru Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, adâncim şi noi rugăciunea. Sfântul Antim Ivireanul a fost, aşa cum spunea marele istoric Nicolae Iorga, un om al multor genii. El este un model de mărturisire a adevărului de credinţă ortodox, temeiul existenţei, nu numai a noastră, a călugărilor, ci şi a credincioşilor”.

La finalul slujbei, arhimandritul Mihail Stanciu a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidențiat că Sfântul Antim şi-a pus în slujba lui Dumnezeu şi a Bisericii întreaga sa pricepere, traducând în limba poporului nostru rugăciunile cele mai importante.

În aceeași seară, Înaltprea­sfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a săvârșit slujba Privegherii în cinstea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi slujitori la Catedrala Patriarhală. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Tronos” al Patriarhiei Române.

În cuvântul de învăţătură de la final, ierarhul a evocat diferite aspecte ale personalității duhovnicești și culturale a marelui ierarh martir: „Opera lui are mereu actualiate, are concizie, este foarte precisă, are adâncime și profunzime teologică. Didahiile sale sunt cuvântări de limbă română cultă. Deși nu era român de origine, duhov­nicește, cultural și spiritual el a devenit mai român decât românii, ajutând prin tipar, prin cuvânt și prin viața lui sfântă să se întărească dreapta cre­dință, dar totodată și limba noastră română să prindă contur cultural ca niciodată în istoria noastră. El a ridicat limba română la altarul Bisericii lui Hristos. El ne-a dăruit curajul mărturisirii credinței, știința propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu, metode pastorale pentru clerici, precum și nestemate cuvinte pentru popor. El se aseamănă Sfântului Vasile cel Mare prin râvna pentru propovăduirea dreptei credințe, dar mai ales prin dorința lui de a ajuta poporul sărac, de a făptui o bogată activitate socială, îndeosebi la Mănăstirea Antim ctitorită de el. Pentru dragostea sa pentru popor și Biserică a fost răsplătit cu mazilirea sa, cu izgonirea sa din tronul de mitropolit și trimiterea în surghiun, la Mănăstirea «Sfânta Ecaterina» din Muntele Sinai. Fără să aibă vreo vină, a fost și îndepărtat din cler, fiind redus la numele de simplu mirean, «Andrei». «Andrei» a plecat, «Andrei» a venit pe pământ românesc, iar aici a devenit Antim monahul, ieromonahul, sta­rețul, Episcopul, și de aici a plecat smerit înapoi, spre martiriu, pecetluindu-și cu sânge viața sa dăruită lui Dumnezeu, dăruită Bisericii noastre, dăruită poporului român, și dăruită popoarelor ortodoxe oprimate din Orient, din țara sa natală și din Balcani.”