Academia Română a împlinit 146 de ani

Cel mai înalt for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală al românilor, continuatorul şi unicul legatar al Societăţii Literare Române, înfiinţată în anul 1866 prin locotenenţă domnească, reuneşte personalităţi consacrate din domeniile ştiinţelor, literelor, artelor.

Academia Română a marcat, ieri, împlinirea a 146 de ani de la înfiinţare, printr-o serie de evenimente menite a evidenţia statutul înaltului for în societatea şi cultura românească. Manifestările aniversare au fost deschise cu Adunarea generală solemnă dedicată Zilei Academiei Române, la care au participat, alături de membrii Academiei, primul-ministru Mihai-Răzvan Ungureanu şi importante personalităţi ale lumii culturale. Academia Română are ca înaintaşi Societatea Literară Română (1866), devenită un an mai târziu Societatea Academică Română. Pentru început, Societatea Academică urma să fie formată din 21 de membri, aleşi din toate teritoriile locuite de români: trei din Moldova, patru din Muntenia, trei din Transilvania, câte doi din Banat, Maramureş şi Bucovina, trei din Basarabia şi doi din Macedonia. Prin Decretul nr. 749, semnat în anul 1879 de domnitorul Carol l, Societatea Academică Română este declarată Institut Naţional cu denumirea Academia Română, având "de scop cultura limbii şi istoriei naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte". Efervescenţă, marginalizare, renaştere În perioada 1918-1948, Academia Română trăieşte într-un climat fast, de adevărată efervescenţă a vieţii academice, deplin racordată la instituţiile europene similare, în Academie regăsindu-se reprezentanţi marcanţi din toate domeniile ştiinţelor (filologice, istorice, matematice, fizice, chimice, biologice, geonomice, tehnice, agricole, silvice, medicale ş.a.), ale literaturii şi artei, reprezentanţi ai cultelor, armatei şi vieţii politice. Odată cu instaurarea comunismului, după 1948, Academia are de înfruntat rigorile dictaturii, fiind transformată, într-un fel sau altul, într-un instrument al propagandei staliniste. Rând pe rând, membrii Academiei Române sunt aruncaţi în închisori sau marginalizaţi, dispar o serie de cutume, de la roba academică, reintrodusă începând cu acest an aniversar, şi până la confiscarea şi naţionalizarea bunurilor ori suspendarea discursurilor academice. Academia Română renaşte începând cu anul 1990, ajungând în prezent să-şi recupereze majoritatea bunurilor, să termine, să modernizeze noua şi vechea clădire a Bibliotecii Academiei, recâştigându-şi astfel prestigiul de care se bucura în perioada interbelică.