Academia Română are comisie de folclor

O conferinţă a academicianului Răzvan Theodorescu care a avut loc săptămâna aceasta la Academia Română a deschis o serie de manifestări organizate de recent-înfiinţata Comisie de folclor aparţinând Secţiei de arte a Academiei, a cărei preşedintă este reputatul folclorist Sabina Ispas, membru corespondent al Academiei, directorul institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“. Potrivit Sabinei Ispas, printre proiectele Comisiei se află o serie de alte conferinţe, dar şi susţinerea unor programe. „Activitatea acestei Comisii este una care continuă o istorie ce datează de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, care a fost întreruptă începând cu 1948, şi revigorată printr-o serie de conferinţe în perioada 1986-1987“, a spus Sabina Ispas, conform Agerpres.

Arta Ţării Româneşti din perioada 1720-1820, lăsată mărturie peste timp de reprezentanţii Stării a Treia, este una medievalizantă, în spirit folcloric, la începutul epocii moderne, a afirmat istoricul Răzvan Theodorescu, în conferinţa dedicată acestui subiect, găzduită de Sala de Consiliu a Academiei Române. În opinia acad. Theodorescu, această artă, „profund democratică, dominată de oralitate şi decorativ“, reprezintă un fenomen fără precedent în civilizaţia sud-est europeană, fiind caracteristică doar Ţării Româneşti şi absentă în Moldova şi Transilvania. Cauzele acestor evoluţii sunt unele economice, datorate implicării în ctitorirea unor aşezăminte de cult a reprezentanţilor Stării a Treia - ţărani înstăriţi, târgoveţi, boiernaşi, negustori, clerici proveniţi din ţărani etc. Răzvan Theodorescu consideră că această lume - ilustrată de vorbitor cu fresce din biserici din Oltenia, cu precădere din cele vâlcene „este una a etnograficului, dar care nu este scoasă din istorie, prefaţând lumea liberală a Rosetteştilor şi Brătienilor“. „Ea nu este însă una deschisă spre viitor, ci adânc tradiţionalistă, plină de pitoresc, repetând reţete, încremenite într-un proiect din care va ieşi doar la începutul anilor 1900“, a spus acad. Theodorescu. În opinia sa, „deosebirile şi divergenţele româneşti în acest domeniu sunt foarte mari la începutul modernizării noastre şi este bine să depăşim acea imagine a unităţii de monolit, care nu a putut fi dovedită niciodată“.