„Acasă unde locuieşte viaţa - Sfânta Liturghie“

Asociaţia Tinerilor Ortodocşi din România, filiala Constanţa împreună cu Mănăstirea „Sfântul Ioan Casian“ au organizat marţi, 22 iulie, con-ferinţa „Acasă unde locuieşte viaţa - Sfânta Liturghie“, susţinută de părintele Răzvan Ionescu, parohul bise-ricii cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva şi Sfânta Genoveva“ din Paris. La evenimentul găzduit de Casa de cultură din Constanţa au participat atât locuitori ai municipiului de la malul mării, cât şi turişti veniţi în număr mare pe litoral.

În cuvântul său, preotul Răzvan Ionescu, coordonator al Direcţiei „Teologie şi ştiinţă“ din cadrul Centrului Ortodox de Studii şi Cercetări „Dumitru Stăniloae“ din Paris, a arătat că modul în care liturghiseşti dă o mărturie în Hristos despre cine suntem. Pentru că felul în care suntem prezenţi la Sfânta Liturghie spune foarte mult despre cum suntem noi în faţa lui Dumnezeu.

Pornind în discursul său de la definirea scopului vieţii creştine, identificat cu dobândirea prezenţei harului Duhului Sfânt în sufletul credinciosului, părintele Răzvan Ionescu a subliniat că atunci când Biserica ne îndeamnă prin cuvintele Scripturii: „Duhul să nu-L stingeţi“, aceasta înseamnă că Sfântul Duh întreţine o ardere lăuntrică. „Apostolii şi urmaşii lor au ieşit la propovăduire înflăcăraţi de harul Duhului, care aduce o cunoaştere a lucrurilor ce nu sunt din lumea aceasta. A-L mărturisi pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu nu se poate face fără ca Duhul Sfânt să ne întărească şi să ne descopere acest lucru.

Nu trebuie să facem confuzie între mijloacele care ne ajută, pe de o parte, să-L dobândim pe Dumnezeu, rugăciunea, postul şi toate celelalte, faptele bune, şi pe de altă parte, scopul vieţii noastre, sălăşluirea Duhului Sfânt în noi, îndumnezeirea omului în definitiv“.

În continuare, conferenţiarul a vorbit despre mijloacele pe care Biserica ni le pune la îndemână pentru atingerea acestui scop. „În Ortodoxie noi numărăm şapte Taine, însăşi Biserica fiind un mystirion care se reflectă prin Tainele trăite în multiple chipuri. Tot ceea ce este spaţiul Bisericii nu poate fi rupt de prezenţa necreatului în creat care constituie o taină. Participarea la Sfânta Liturghie, asemenea primilor creştini care stăruiau în rugăciune şi în frângerea pâinii, reprezintă calea cea mai scurtă către Hristos. Liturghia este acel esenţial care ne oferă împărtăşirea cu Domnul. Ce înseamnă Liturghia în fond? Înseamnă că omul ia din natură nişte daruri, prelucrează ceva din această lume, pentru a putea oferi lui Dumnezeu pâine şi vin, apoi cere binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lor, iar El le transformă. Omul le gustă, le mănâncă şi devine parte din Trupul lui Hristos care este Biserica. Ce se întâmplă de fapt la Liturghie? Noi întoarcem către Dumnezeu nişte daruri. E o mişcare circulară. Dumnezeu a pus în lumea asta totul, ea nu ne aparţine, deşi ne împărtăşim de ea, şi prin binecuvântarea Lui toate devin ale noastre, ne hrănim din acestea şi ne întoarcem noi înşine către El, dar în altă formă“.

Euharistia, spre deosebire de orice altă hrană, este ceva special. Dacă în cazul unei mâncări obişnuite omul care o consumă o asimilează pe ea, prin Sfânta Împărtăşanie,  Hristos îl asimilează pe om. „Euharistia ne face pe noi Trupul lui Hristos, adică Biserică. De aceea trebuie înţeles că Sfânta Liturghie nu este o rugăciune oarecare, pusă de oameni în zori pentru că atunci s-a produs Învierea, ci este Taina prin excelenţă în urma căreia devenim Biserică şi ne naştem ca fii ai Ei“, a adăugat în discursul său părintele Ionescu.

Devenim Biserică în măsura în care participăm la Liturghie, în măsura în care ne împărtăşim cu Hristos euharistic.