„Acest canon este pocăinţa întregii firi umane căzute în păcat”

La Catedrala Patriarhală din București au continuat astăzi, 4 martie, rânduielile specifice începutului Postului Sfintelor Paști, cu slujba Pavecerniței Mari în cadrul căreia a fost citită a doua parte a Canonului de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul. Rânduiala a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

La finalul Pavecerniței Mari din a doua zi a Sfântului și Marelui Post, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a explicat de ce Canonul cel Mare aduce în atenție personaje din Sfânta Scriptură: „În Canonul cel Mare, amintirea exemplelor biblice pricinuiește mustrare sau remușcare, pocăință, în mod literal străpungerea sau rănirea inimii, a sinelui. Tocmai această recunoaștere a sinelui păcătos, prin alăturarea cu exemple din Sfânta Scriptură, ne oferă posibilitatea ca fiecare să se recunoască personal ca păcătos şi penitent. Astfel, fiecare devine subiectul propriei reflecții: «Pildele Scripturii celei noi îţi aduc ţie, ca să te ducă pe tine, suflete, spre umilință!». Autorul plânge şi se acuză pe sine la persoana 1 singular, însă acest discurs al Sfântului Andrei nu este autobiografic în sensul strict. Nu este plângerea unui sine istoric sau relatat de către imnograf. Canonul nu numeşte păcate ale autorului, ci categorii de păcate săvârşite de personajele Sfintei Scripturi în faptă şi în gând. Rezultatul este o interpretare minunată a pocăinței în care se poate regăsi fiecare persoană”.

În continuare, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a subliniat că Sfântul Andrei Criteanul nu a intenționat ca în creația imnografică să arate cunoștințele sale scripturistice, ci doar să extragă înțelepciunea necesară înnoirii noastre duhovnicești.

„Pentru a-şi atinge scopul, imnograful a întreprins efortul de a transfigura Scripturile prin personalizarea, interiorizarea şi subiectivizarea evenimentelor şi a personajelor descrise în cărțile sfinte. Astăzi, în prima cântare, au fost amintite jertfa lui Abel şi actul fratricid al lui Cain, care au oferit Sfântului Andrei Criteanul oportunitatea de a pune în contrast un exemplu negativ cu unul pozitiv. În cântarea a doua sunt descrise urmările căderii lui Adam în păcat. Meditând la sine în lumina greșelii lui Adam, imnograful îşi acuză sufletul. Profeții Ieremia, Iona și Daniel ies din locurile lor, din paginile Vechiului Testament, pentru a ne oferi modele de viețuire. Moise și Aaron sunt chemați să ne învețe cum să ne eliberăm din robia păcatului. Rezumând conţinutul acestui canon, precum şi pedagogia sau metoda duhovnicească pe care o urmează, putem spune că acest Canon de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul este un dialog al omului păcătos cu propria sa conştiinţă în faţa lui Dumnezeu. Acest canon nu este pocăinţa unui singur om, ci este a întregii firi umane căzute în păcat”, a spus Episcopul-vicar patriarhal.

Totodată, ierarhul a subliniat că, în perioada Postului Mare, rugăciunile Bisericii ne arată că dobândirea vieții veșnice depinde numai de mila lui Dumnezeu.

„În perioada aceasta, întreg limbajul Bisericii de la sfintele slujbe se schimbă şi, în mod deosebit, devine un îndemn la pocăinţă. Întreaga Biserică se află în stare de pocăinţă. Şi aceasta o vedem și din veșmintele cernite ale clericilor, dar mai ales din rugăciunile Bisericii, dintre care cea mai scurtă, dar foarte intensă şi eficientă, este: «Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!». Prin aceste cuvinte recunoaștem că nu putem face nimic prin noi înșine pentru mântuirea noastră, că întreaga noastră mântuire, adică dobândirea vieții veșnice, depinde numai de mila lui Dumnezeu. De aceea, rugăciunea Bisericii în această perioadă este, în primul rând, rugăciune de pocăinţă. Cântările acestei perioade ne spun că «Uşile pocăinţei» sunt uşile mântuirii. «Uşile pocăinţei» sunt uşile Împărăției lui Dumnezeu şi nimeni nu se poate mântui fără pocăinţă. De aceea Sfinții Părinți din pustie au fost în primul rând oameni ai pocăinţei. Ei au învățat Biserica întreagă adevărul că fără pocăinţă nu este mântuire”, a reliefat Preasfinția Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române și de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.