Actualitatea învăţăturii Sfinţilor Părinţi în viaţa noastră

A încerca să înfăţişăm câteva din învăţămintele şi activitatea pastoral-misionară şi teologică a Sfinţilor Părinţi pentru Biserică ni se pare astăzi, mai mult ca oricând, un lucru folositor şi în acelaşi timp necesar. Ce înţelegem prin a fi în actualitate?

Trăirea în actualitate înseamnă, înainte de orice, cunoaşterea realităţilor cotidiene, a problemelor, realizărilor şi năzuinţelor noastre. A trăi în actualitate înseamnă a contribui la împlinirea idealurilor din epoca în care te afli. Căci fiecare epocă are problemele ei specifice. Din punct de vedere teologic, a trăi în actualitate înseamnă a cunoaşte problemele religioase şi sociale ale societăţii vremii, a da răspuns întrebărilor izvorâte din dorinţa sinceră a credincioşilor după dobândirea mântuirii, în lumina Evangheliei Mântuitorului.

Există de altfel situaţii sau fapte la care nu se pot repeta anumite soluţii. Exemplul pe care ni l-au lăsat Sfinţii Părinţi are în mod cert rolul de a dinamiza prezentul şi de a crea o perspectivă pentru viitor. Actualitatea lor constă în faptul că au ştiut să transmită în istorie mesajul ziditor al Evangheliei, au ştiut să înţeleagă năzuinţele oamenilor din vremea lor, oferind teologiei pe care au creat-o o dimensiune filantropică orientată către fraţii care trăiau cu greutate realitatea socială. Aceasta face să putem împrumuta din viaţa lor credinţa vie şi dinamică, dragostea de Dumnezeu şi de oameni, adevărul şi lumina harului în care s-au îmbrăcat, pentru a face viu şi luminos mesajul Evangheliei până în vremea noastră. Cu toţii au rămas astăzi exemple de urmat pentru oamenii credincioşi, aceştia îmbrăţişându-i ca modele, punând la inimă felul cum au ştiut să îmbine ortodoxia cu autenticul trăirii celei adevărate şi dinamice a credinţei. Prin urmare, aşezând în viaţa noastră felul în care ei au ştiut să păstreze plenitudinea Bisericii, trăirea cu Hristos şi în Hristos, înţelepciunea şi curajul lucrător pentru dreapta credinţă şi unitatea Bisericii, avem certitudinea că nu ne depărtăm de unitatea comuniunii eclesiale. (Pr. Claudiu Pîrvu, Spitalul „Filantropia“ din Craiova)