Adunați în rugăciune stăruitoare către Sfântul Ierarh Iachint
Joi‑seară, în 27 octombrie 2016, în ajunul prăznuirii Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, s‑a aflat în mijlocul pelerinilor veniți de pretutindeni pe Colina Bucuriei. Preasfinția Sa a săvârșit în Catedrala Patriarhală slujba Privegherii, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori la Catedrala Patriarhală și la Mănăstirea Radu Vodă.
În timp ce miile de pelerini continuau să‑și șlefuiască răbdarea la rând, așteptând să cinstească moaștele sfinților aduși spre închinare anul acesta, alți pelerini din toată țara au umplut Catedrala Patriarhală la slujba Privegherii. După terminarea Vecerniei cu Litie și înaintea de începerea Utreniei, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură, schițând în linii mari viața și vrednicia Sfântului Iachint: „Biserica ne îndeamnă încă din seara aceasta să‑l cinstim pe cel care a fost cel dintâi Mitropolit al Țării Românești, pe Sfântul Ierarh Iachint, cel care a poposit pentru o vreme pe tărâmurile dintre Dunăre și Mare, păstorindu‑i pentru câțiva ani pe vrednicii credincioși din cetatea istorică a Vicinei, Isaccea de astăzi. În anul 1359, evlaviosul voievod Nicolae Alexandru Basarab s‑a adresat în scris de mai multe ori Patriarhiei Ecumenice, cerându‑i să‑i dea un păstor ales, un păstor devotat, care să fie după chipul Păstorului cel Bun, care‑și pune sufletul pentru oile sale. Iată, Sfântul Ierarh Iachint de la Vicina s‑a stabilit în părțile de munte ale Țării Românești, în cetatea de legendă a Argeșului, întemeind acolo în 1359 Mitropolia Argeșului, care dăinuiește până astăzi. Sfântul Ierarh Iachint și‑a pus toată priceperea în slujba lui Dumnezeu, a hirotonit preoți, a păstorit cu blândețe poporul lui Dumnezeu, și mai ales a purtat grijă pentru apărarea vechii credințe ortodoxe. Sfântul Mitropolit Iachint a purtat de grijă fraților de dincolo de munți, din Transilvania cea atât de greu încercată, zidind și acolo biserici și povățuind pe preoți și pe credincioși să păstreze chiar cu prețul vieții lor puritatea credinței noastre ortodoxe.
Ca ucenic al Sfântului Grigorie Palama, Sfântul Ierarh Iachint a adus un suflet nou, un duh de rugăciune către Dumnezeul cel Preaînalt, în sânul poporului din cadrul Bisericii noastre. Încărcat de ani, a trecut la Domnul, fiind îngropat probabil în vechea biserică mitropolitană de la Curtea de Argeș, și, iată că, în urmă cu opt ani, Sfântul Sinod al Bisericii noastre l‑a trecut în rândul sfinților, cinstindu‑l așa cum se cuvine, ca pe întâiul ierarh al Mitropoliei Țării Românești, ca un prieten adevărat al lui Hristos, ca un păstor devotat pentru turma cea cuvântătoare încredințată lui spre păstorire. Iată, de acum în ceruri, Sfântul Ierarh Iachint veghează cu sfintele lui rugăciuni Țara Românească și toată România, cerând mila și binecuvântarea lui Dumnezeu asupra ierarhilor, asupra slujitorilor Sfântului Altar, asupra viețuitorilor din mănăstiri și asupra tuturor dreptcredincioșilor care îi urmează povețele și‑l sărbătoresc cu evlavie în fiecare an în ziua de 28 octombrie”.
Îndemnându‑i pe toți să‑și întărească nădejdea, credința și dragostea, ierarhul le‑a mai amintit credincioșilor și de nevoia de cât mai multă rugăciune către Dumnezeu și către sfinții Lui: „Iată, de o săptămână, pe Colina Bucuriei, prin cântări liturgice și duhovnicești Îl lăudăm pe Dumnezeu Cel minunat întru sfinții Săi. Cu mulțumire și bucurie în suflet, am venit și în anul acesta de aproape sau de departe ca să luăm bucurie din bucuria sfinților. Am venit aici să ne întâlnim cu prietenii lui Dumnezeu. Oare ce ne‑ar spune nouă astăzi Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești? Ne‑ar spune același lucru pe care ni‑l spun și sfinții prăznuiți zilele acestea. Ne‑ar spune să avem credință în Dumnezeu, o credință lucrătoare prin iubire, o credință tare, care să mute și munții încercărilor și ai necazurilor noastre. Dacă avem credință, putem birui toate împotrivirile celui rău, toate meșteșugirile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți. Sfinții prăznuiți în aceste zile ne îndeamnă și pe noi să fim cuprinși de o dragoste care este mai presus de fire, de o dragoste dumnezeiască, izvorâtă din sânul Preasfintei Treimi. Din păcate, lumea este cuprinsă de certuri, de vrajbă și de ură. Avem cu toții nevoie să ne rugăm mai mult lui Dumnezeu ca să ne trimită iubirea adevărată în sufletele noastre, pentru ca, învăluiți în mantia iubirii, să putem progresa pe drumul cel bun care duce spre zările Împărăției lui Dumnezeu.”
După cuvântul ierarhului a urmat slujba Utreniei, închinată Sfântului Ierarh Iachint, răspunsurile la strană fiind date de un grup de elevi de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti.