Algeziologia în România: un deceniu de existenţă

Pe 15 octombrie 1997, la Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ Iaşi se înregistra în premieră naţională primul curs al unei discipline care trata în mod exclusiv despre durere – algeziologia. Realizat ca urmare a unui proiect finanţat de Banca Mondială, introducerea algeziologiei în învăţământul superior sub forma unui curs, iniţial facultativ, apoi opţional, proiectul s-a dovedit un succes, studenţii fiind prezenţi an de an în număr tot mai mare. Raţiunea de a exista a acestei forme academice a izvorât din dorinţa de a prezenta integrat viitorului medic cauzele şi mecanismele de producere a durerii, modul de diagnostic şi evaluare, precum şi tratamentul adecvat fiecărei forme de durere. Printre cei care au prezentat prelegeri în cadrul acestui curs se găsesc nume prestigioase ale ştiinţelor medicale, cum sunt: academicianul Ion Hăulică, profesorii George Georgescu, Dan Gogălniceanu, Stela Goţia, Rodica Chiriac, Mircea Pavelescu, Corneliu Neamţu, Jan Hurjui, Florentina Pricop, Felicia Ştefanachi şi doctorii Victor Diaconescu şi Dumitru Gafiţanu. Prelegerile, interesante şi atractive, erau, de regulă, urmate de discuţii animate, provocate de întrebările studenţilor.

O dezvoltarea fericită a constituit-o şi realizarea în anii următori (tot printr-un proiect finanţat de Banca Mondială) a Centrului de Studiu şi Terapie a Durerii, centru în care studenţii au putut să realizeze, alături de mentorii lor, lucrări ştiinţifice sau teze de licenţă. Mai mult, chiar, unii dintre aceştia şi-au continuat studiile în cadrul masteratului sau a doctorandului. Exemplul Facultăţii de Medicină din Iaşi a fost „contagios“, algeziologia fiind introdusă ca obiect de studiu şi la Facultatea de Stomatologie, la colegiile dependente de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ Iaşi, la Facultatea de Medicină Dentară a Universităţii „Petre Andrei“ Iaşi şi la secţiile de kinetoterapie ale Facultăţilor de Ştiinţe ale Mişcării, Sportului şi Sănătăţii de la Universitatea din Bacău şi Universitatea „Alexandru Ion Cuza“ din Iaşi. Iniţiativa ieşeană nu a trecut neobservată peste hotare, astfel că autorul acestor rânduri, care a fost şi coordonatorul proiectelor sus-amintite, a fost invitat pentru a-şi împărtăşi experienţa la două reuniuni internaţionale, desfăşurate în Italia (Sibari – 2004, Gubio – 2006). Sub egida Almei Mater şi a Asociaţiei de Algeziologie din România au apărut peste 10 volume de diagnostic şi terapie a durerii, utile atât studenţilor, cât şi medicilor practicieni. Aici ar fi de remarcat atât ghidurile de terapie a durerii în număr de patru pentru medici şi asistente, cât şi masivul tratat de algeziologie, operă a peste 40 de autori din centrele universitare din Iaşi, Târgu Mureş şi Bacău. După cum se vede, a fost un deceniu cu numeroase realizări, dar şi cu momente dificile, pentru că totdeauna progresul se instalează lent din cauza conservatorismului şi a unor dificultăţi de înţelegere din partea unora. Important este că rezultatul final este unul pozitiv, constând în formarea de specialişti în terapia durerii, gata să facă tot ce este posibil pentru alinarea suferinţei semenilor lor.