Alimentaţia şi prevenţia infecţiilor de tract urinar
Peste trei sferturi din cazurile de infecții recurente de tract urinar (ITU) sunt cauzate de bacteria Escherichia coli, care are o capacitate deosebită de a adera la pereții tractului urinar, ceea ce le face dificil de eliminat. Persoanele care urmează diete vegetariene au un risc mai mic de a face ITU. Totodată, un studiu publicat în 2020 sugerează că produsele din carne sunt posibile surse de contaminare cu tulpini patogene de E. coli.
Unul dintre cele mai importante sisteme din organismul uman este cel excretor, constituit din rinichi, cele două uretere, vezica urinară și uretră. Acesta asigură filtrarea constantă a sângelui în vederea eliminării toxinelor, menținerii pH-ului mediului intern și reglarea tensiunii arteriale. În urma filtrării sângelui și a proceselor de resorbție, rinichii formează urina care este eliminată cu ajutorul celorlalte organe enumerate. Una dintre principalele probleme care pot afecta acest sistem cu funcții majore o reprezintă infecțiile de tract urinar, o afecțiune serioasă care, la circa o treime dintre femeile care au avut o astfel de infecție, se instalează din nou în decurs de aproximativ șase luni.
Peste trei sferturi din cazurile de infecții recurente de tract urinar sunt cauzate de bacteria Escherichia coli, care are o capacitate deosebită de a adera la pereții tractului urinar, ceea ce le face dificil de eliminat. Femeile sunt de până la 30 de ori mai susceptibile la astfel de infecţii, deoarece au uretra mai scurtă decât bărbații şi se află aproape de orificiul vaginal și de cel anal. Escherichia coli face parte din microbiota vastă a intestinului, iar la femei poate ajunge cu ușurință la nivelul uretrei, în cazul unei igiene necorespunzătoare, urcând spre vezica urinară. Şi la bărbaţi riscul poate fi mare în cazul unei prostate mărite, care împiedică fluxul normal al urinei, favorizând dezvoltarea bacteriană.
Principalele simptome ale infecțiilor de tract urinar constau în senzația de arsură în timpul micțiunii, nevoia urgentă și frecventă de a merge la toaletă, eliminarea unei urine tulburi, prezența sângelui în urină și/sau febră. Uneori diagnosticul este pus doar în baza simptomatologiei. Totuși, acuratețea în stabilirea diagnosticului este asigurată de realizarea unui examen de urină care verifică prezența globulelor albe (leucocite) și a bacteriilor. Odată ce acestea din urmă au fost identificate, se realizează o urocultură pentru identificarea tipului de bacterii prezente, astfel încât tratamentul antibiotic să fie unul adecvat.
Femeile cu vârste trecute de 65 de ani pot fi purtătoare ale bacteriei fără însă a manifesta simptome, ceea ce se numește bacteriurie asimptomatică, caz în care nu este recomandat tratamentul antibiotic, ci dimpotrivă contraindicat întrucât poate genera rezistență la antibiotice. Trebuie menţionat şi faptul că recurgerea la anumite metode contraceptive poate favoriza creşterea bacteriană. De exemplu, spermicidele irită mucoasa vaginală, favorizând crearea unui mediu propice dezvoltării bacteriene, iar diafragma, care presează pe uretră, îngreunează eliminarea urinei, cantitatea de urină rămasă putând favoriza creșterea bacteriană.
Odată cu instalarea menopauzei crește și riscul apariției unei infecții de tract urinar din pricina schimbărilor hormonale care determină, printre altele, reducerea numărului de lactobacili din microbiota vaginală. Lactobacilii constituie membri rezidenți cu un rol important în menținerea echilibrului microbian. Populația de lactobacili poate fi afectată și de tratamentele antibiotice repetate și de infecțiile cu transmitere sexuală.
Principalele mijloace de prevenție a infecțiilor de tract urinar constau în: consumul zilnic al unei cantități mari de apă pentru a asigura un flux optim al urinei; tratarea corespunzătoare a infecțiilor vaginale; utilizarea zilnică a unui produs destinat igienei intime; după toaletă, curățarea se face din față spre spate, pentru a evita transferul bacteriilor; asigurarea igienei în timpul menstruației prin schimbarea absorbantului la intervale de 4-6 ore; evitarea utilizării tampoanelor interne de către femeile cu infecții recurente; consumul de merișoare, ceai și extract de merișoare de către femeile cu infecții recurente, deoarece proantocianidinele pe care le conțin împiedică aderarea bacteriei la pereții tractului urinar; administrarea de probiotice în timpul tratamentului cu antibiotice și în cazul infecțiilor vaginale.
În ceea ce privește comportamentul alimentar, persoanele care urmează diete vegetariene au un risc mai mic de a face ITU. Totodată, un studiu publicat în 2020 sugerează că produsele din carne sunt posibile surse de contaminare cu tulpini patogene de E. coli. Mai mult, carnea și proteinele animale scad pH-ul urinei, favorizând astfel creșterea bacteriană. Băuturile alcoolice, carbogazoase și cele cu îndulcitori artificiali sunt iritante pentru epiteliul excretor, contribuind astfel la creșterea riscului de ITU. La polul opus stau sucurile naturale din fructe și iaurtul care, într-un studiu din 2003, au fost asociate cu reducerea riscului de infecţii de tract urinar.