Alipirea pătimaşă de avere, o tumoare spirituală

În Duminica a 30-a după Rusalii, la Sfânta Liturghie s-a citit Evanghelia de la Sfântul Evanghelist Luca despre dregătorul bogat şi păzirea poruncilor. În cuvântul de învăţătură rostit ieri în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a arătat că bogăţia poate deveni o piedică în calea mântuirii atunci când omul se leagă de bunurile materiale ca de ultima realitate.

 

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Evanghelia dregătorului bogat a fost rânduită a se citi în perioada Postului Naşterii Domnului, ca un îndemn la milostenie, la săvârşirea faptelor bune şi la ajutorarea semenilor noştri. Sfântul Evanghelist Luca relatează cum un tânăr bogat s-a apropiat de Iisus Hristos şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?“ (Luca 18, 18). „Prin aceste cuvinte ale tânărului bogat, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, se vede cea mai serioasă întrebare a vieţii. Tânărul a pus o întrebare sinceră, care îl preocupa profund, ca rezultat al faptului că în sufletul lui era totuşi o nemulţumire, deşi era foarte bogat. Evanghelia este foarte profundă şi tulburătoare, deoarece Hristos Domnul descoperă în adâncul sufletului tânărului evlavios şi virtuos o tumoare spirituală, o boală sau o patimă ascunsă, şi anume alipirea pătimaşă de avere. În ascuns, acest tânăr evlavios şi virtuos era foarte ataşat de averile sale.“

 

În continuare, Preafericirea Sa a arătat că bogăţia, atunci când devine o patimă, îl împiedică pe om să câştige mântuirea, motiv pentru care şi Mântuitorul a zis: „Mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu!“ (Luca 18, 25). Referindu-se la cuvântul „cămilă“, Preafericitul Părinte Patriarh a arătat că în limba greacă acest termen are două semnificaţii: cămila ca funie şi cămila ca animal. „Cămila ca funie cu care era legată corabia nu poate trece prin urechile acului decât dacă se subţiază la maxim, dacă devine suplă încât să rămână doar esenţialul din ea. Această subţiere înseamnă o spiritualizare a ei, ca şi când am desena-o printr-o singură linie. Dacă, însă, atunci când Mântuitorul vorbeşte despre cămilă, El s-ar referi la animal, se poate înţelege că un bogat nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu decât dacă se smereşte, dacă se micşorează. În acest sens se spune că în Ierusalim era o poartă foarte strâmtă şi de aceea se numea «Urechile-acului». O cămilă putea trece prin poarta respectivă doar dacă se punea în genunchi, pentru că poarta era nu numai strâmtă, ci şi joasă. Indiferent de interpretare, ceea ce rămâne esenţial este faptul că Iisus Hristos Domnul ne arată cât de mare este ispita lăcomiei de a strânge averi. Dacă omul nu se debarasează de această lăcomie prin milostenie, prin dărnicie, el nu poate intra prin poarta cea strâmtă a Împărăţiei cerurilor. Evanghelia este indirect un îndemn la milostenie“, a spus Preafericirea Sa.