Amintiri desprinse din vechi ceasloave

Nu departe de centrul istoric al Băniei, la câţiva paşi de Catedralele "Sfântul Dumitru" şi "Madona Dudu", Biserica "Sfântul Nicolae" sau Dorobănţia se înscrie în rândul celor mai vechi monumente istorice ale oraşului. După ce a fost în ruine, biserica a fost încredinţată breslei pescarilor care a reuşit să-i redea strălucirea de altă dată.

Există mai multe păreri autorizate care poziţionează prezenţa istorică a Bisericii "Sfântul Nicolae" - Dorobănţia în anul 1760, sub forma unei bisericuţe din lemn, făcând parte dintre cele 33 de lăcaşuri de lemn amintite de Dionisie Fotino şi de Dionisie Eclesiarhul. Vechile însemnări de pe cărţile liturgice ale bisericii arată totuşi că ea era prezentă în viaţa credincioşilor mahalalei Dorobănţia încă din anul 1782. Astfel, în Mineiul lunii septembrie, pe filele 1-9, se găseşte următoarea însemnare: "Acest minei al lui septembrie este al sfintei Biserici "Sfântul Nicolae" ce este ctitor dumnealui răposatul clucer Constantin Fotescu. Şi am scris ca să se ştie. Septembrie 30, 1782 Popa Novac." Construită din lemnul unei vechi biserici Biserica "Sfântul Nicolae" -Dorobănţia datează, totuşi, conform izvoarelor, din anul 1760, şi este strâns legată de construirea maiestoasei Catedrale episcopale Madona-Dudu, cu care se învecinează. Astfel, în perioada 1750-1758, sau cel târziu 1760, este ridicată din cărămidă Biserica Madona Dudu, aceasta înlocuind vechea bisericuţă din lemn care exista deja aici. Pentru ca materialele să nu se piardă, boierul Constantin Fotescu, vel clucer, unul dintre ctitorii principali de la Biserica Madona, l-a depozitat în apropiere (la 200-300 de metri distanţă), în mahalaua Dorobănţiei, unde a ridicat o frumoasă biserică pe care a închinat-o Sfântului Ierarh Nicolae. După moartea ctitorului, în anul 1781, o mare parte din lucrările începute au rămas neterminate. Epitropia bisericii a revenit urmaşului său, Dumitrache Fotescu, care i-a continuat lucrarea. Cu timpul, biserica de lemn din mahalaua Dorobănţiei a fost înlocuită cu o frumoasă construcţie din zid, anul finisării ei fiind cu probabilitate 1793, atunci când documentele îi menţionează ca şi ctitori pe "Gherasim ieromonahul şi Constantin Atanasie, Constantin Băcanu şi Olimpia monahia" - consemnaţi de asemenea în cartografia din 1839 şi în actele Protoieriei Dolj din 3 ianuarie 1838. Biserica pescarilor din Bănie Nu după mult timp, ctitorii bisericii, "sărăcind şi ajungând în stare proastă, nu le-au mai dat mâna să caute de biserică, şi rămânând biserica fără de nici un ajutor s-au început a să dărăpăna, prăpădindu-să, şi toate cele dinăuntru ale bisericii" ("Arhivele Olteniei", 1929, p. 337). La cererea breslei pescarilor din Craiova, la data de 18 decembrie 1802, postelnicul Costache Caragea a cedat acestora cinstitul lăcaş de închinare, obligându-i totodată să-i poarte de grijă. Cei care aveau pescării în mahala trebuiau să participe anual cu câte 12 taleri la veniturile bisericii, iar cei care veneau pentru a vinde peşte în târgul Băniei se obligau la plata a 10 taleri anual. Toate aceste venituri intrau în vistieria epitropiei, urmând să fie întrebuinţate pentru nevoile uzuale ale bisericii. Biserica, grav avariată la cutremurul din 1838 Cu ajutorul contribuţiei breslei pescarilor, Dorobănţia a fost reparată din nou în anul 1802. În urma cutremurului din 1838, biserica a fost grav avariată, fapt care a determinat închiderea ei pentru o perioadă de timp. Mai târziu a fost reparată, învelită şi zugrăvită de "Ioniţă Stănceanu şi răfetul pescarilor" Băniei. Printre vechile cărţi de slujbă care s-au păstrat de-a lungul timpului la Biserica Dorobănţia se numără şi o valoroasă Evanghelie tipărită în vremea domnitorului Ştefan Cantacuzino, la 1682. După ce ulterior a fost donată de însuşi domnitorul cantacuzin bisericii de lemn din comuna doljeană Bârca, de aici fiind adusă la biserica din localitatea Bistreţi, Evanghelia ajunge providenţial la Craiova fiind cumpărată de primul ctitor, Constantin Fotescu, şi donată Bisericii "Sfântul Nicolae", pe care abia o construise. Însemnările care se găsesc pe filele acestei valoroase cărţi liturgice aduc argumente importante despre viaţa şi existenţa istorică a celor trei biserici. Alte informaţii legate de viaţa credincioşilor din mahalaua Dorobănţiei se pot desprinde şi din alte însemnări cuprinse şi în celelalte cărţi de cult (mineie, ceasloave etc.). Astfel, din mineiul lunii octombrie, tipărit la Râmnic, din fila 122, aflăm că au fost cumpărate pentru biserică mai multe podoabe şi obiecte liturgice, înainte de serbarea hramului. Şcoala din curtea Bisericii Dorobănţia După o altă însemnare, scrisă pe fila 97 a Mineiului din luna octombrie (tipărit în 1778 la Râmnic de către episcopul Chesatie, sub domnitorul fanariot Alexandru Ipsilanti) aflăm că în anul 1848, în curtea Bisericii "Sfântul Nicolae" - Dorobănţia, funcţiona o şcoală de copii sub directa grijă a lui Dimitrie Popescu, dascălul bisericii. Dintr-o altă însemnare, din anul 1874, aflăm că şcoala din curtea bisericii continua să existe, desfăşurându-şi eficient activitatea. Tot aici, la Dorobănţia, în ziua de Sfântul Ilie, membrii breslei birjarilor se adunau pentru a-l cinsti pe sfânt ca ocrotitor, iar ziua de 1 februarie, când biserica îl cinsteşte pe Sfântul Mucenic Trifon, era prilej de sărbătoare pentru membrii breslei grădinarilor din Târgul Craiovei. Reparaţii şi reconsolidări la Biserica Dorobănţia În anul 1863, la Biserica "Sfântul Nicolae" - Dorobănţia au avut loc reparaţii radicale: pridvorul a fost înlăturat, naosul a fost unit cu pronaosul, demolându-se zidul despărţitor. I s-a ridicat un fronton, iar turla de zid a fost înlocuită cu una din lemn, "făcând să se creadă că biserica este clădită din anul 1863". Tot în acest an a fost dărâmată şi vechea clopotniţă de zid a bisericii. Alte reparaţii s-au mai făcut între anii 1907 şi 1908. După cutremurul din anul 1940, biserica a fost grav avariată, fiind din nou restaurată între anii 1943 şi 1945. Acum i s-a înlocuit vechea tâmplă din lemn cu una de zid, i s-a adăugat pridvorul din faţă, a fost consolidată cu o centură de beton şi i s-a făcut un soclu de ciment de jur împrejur. Renovarea s-a făcut după planurile arhitectului I.L. Atanasescu. Între anii 1947 şi 1948, interiorul bisericii a fost repictat în tempera de către pictorii Bârneanu, Gheorghe Tudor şi zugravul Gh. Lişteveanu din Craiova. La cutremurul din 1977 biserica a fost grav avariată, motiv pentru care a fost închisă pentru o lungă perioadă de timp. Cu această ocazie au fost făcute ample lucrări de consolidare şi reparaţie după care a fost dată definitiv în folosinţa cultului. În perioada 1995-2000, la Biserica Dorobănţia au avut loc unele lucrări de modernizare: i s-a înlocuit învelitoarea, instalaţia electrică, pictura a fost refăcută, mobilierul a fost schimbat şi a fost introdusă o instalaţie de încălzire centrală. Astăzi, starea Bisericii Dorobănţia este impecabilă, ea beneficiind de absolut tot necesarul pentru ca serviciul liturgic să se poată desfăşura în condiţii optime.