Anul mântuirii 2008

Publicăm, în acest număr din ediţia de Moldova, textul integral al cuvântului pe care IPS Părinte Mitropolit Teofan l-a ţinut în deschiderea Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Iaşilor, întrunită în şedinţă de lucru sâmbătă, 14 februarie 2009.

de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Prin milostivirea lui Dumnezeu, anul 2008 de la Naşterea lui Hristos este deja istorie. Sărbătorile de la cumpăna dintre ani au trecut şi am reintrat în ritmul obişnuit al vieţii. Pătrunderea, tot mai adânc, în frumuseţea şi greutatea noului an, 2009, îndepărtează tot mai mult gândul nostru de tot ceea ce s-a întâmplat, bine sau mai puţin bine, în anul care a trecut. Dacă valul noilor provocări ne detaşează de cele ce au definit existenţa noastră, a Bisericii sau a lumii, în anul 2008, această atitudine, absolut firească de altfel, nu semnifică faptul că, în Cartea vieţii fiecăruia sau în cea a lumii, timpul, anii, stările noastre sufleteşti sau starea lumii din trecut se şterg aşa de uşor. Dimpotrivă chiar, la Dumnezeu, unde o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a trecut (Ps. 89, 4), totul rămâne neatins, nimic nu se şterge, nimic nu se uită, nimic nu dispare. La Dumnezeu, unde nu există azi, ieri sau mâine, ci un veşnic prezent, totul este văzut în adevărata semnificaţie. Aici, în Mintea divină atotvăzătoare şi atotcunoscătoare, nu există subiectivism, faţete ascunse sau vreo urmă de necunoaştere. Această atotcunoaştere a faptelor, gândurilor sau intenţiilor noastre ne va defini şi pe noi atunci când, la plinirea vremii, ne vom prezenta în faţa Dreptului Judecător. Atunci, prin faţa ochilor noştri se va derula, în deplină transparenţă şi având capacitatea totală de interpretare, în mod obiectiv, şi viaţa bisericească a Bisericii din Moldova în anul 2008. Ce vom descoperi atunci? Vom afla, desigur, care a fost osteneala întru propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu şi apărarea credinţei drept-slăvitoare din partea arhiereilor din Moldova. Vom cunoaşte modalitatea în care preoţii din parohii şi-au împlinit chemarea de ,,iconomi ai tainelor lui Dumnezeu“ (Ef. 4, 1), sfinţind viaţa enoriaşilor, bucurându-se sau plângând împreună cu ei. Prin faţa ochilor noştri se va desfăşura felul în care viaţa monahilor şi a monahiilor a fost, în anul 2008, o purtare de cruce zilnică întru ascultare, curăţie şi neataşare faţă de orice lucru pământean. Vom constata în ce măsură şcolile noastre teologice, instituţiile de caritate ale Arhiepiscopiei Iaşilor, Centrul Eparhial, centrele protopopeşti, asociaţiile şi fundaţiile patronate de Biserică, cu alte cuvinte întreaga ei infrastructură misionară, şi-au împlinit datoria slujirii lui Dumnezeu şi a slujirii oamenilor în răstimpul celor 365 de zile ale anului trecut. „Oameni care se roagă, care plâng sau se bucură“ În cadrul întrunirii anuale a Adunării Eparhiale, membrii acesteia şi ai Consiliului misionar consultativ primesc informaţii prin intermediul Consiliului Eparhial, din partea diferitelor structuri ale Bisericii, despre cele ce s-au împlinit în cursul anului 2008. Vor fi prezentate date cu referire la viaţa de parohie sau de mănăstire, la activitatea instituţiilor de învăţământ sau caritate, la cele petrecute în media bisericească din eparhie, la editarea şi tipărirea de cărţi, la dobândirea şi administrarea bunurilor bisericeşti, la instituţiile generatoare de resurse pentru misiunea Bisericii. La prima vedere prezentarea acestor date poate să pară fără culoare, fără profunzime, fără prea multă viaţă. Încercând să sesizăm cele de dincolo de aceste simple date statistice, vom descoperi oameni care se roagă, care plâng sau se bucură. Vom descoperi într-un cătun uitat al eparhiei sau într-un cartier mărginaş de oraş preoţi care ridică biserici, care aleargă după ajutor, care se află de multe ori în faţa unor uşi şi, mai greu, a unor inimi închise. Vom avea parte de întâlnirea cu preoteasa de la sat sau de la oraş care se jertfeşte alături de soţul şi preotul ei pe altarul naşterii de prunci, al asumării de responsabilităţi în viaţa societăţii, al slujirii enoriaşilor în calitate de „maică preoteasă“. Alături de preot şi de familia lui, vom sesiza, la o privire mai atentă, pe dascălul parohiei, pe membrii consiliului şi comitetului parohial, pe acei credincioşi ai parohiei în faţa cărora se cuvine de multe ori ca noi, preoţii şi arhiereii, să îngenunchem smeriţi. În cadrul unui demers sincer, vom avea parte şi de întristarea că mai sunt preoţi, puţini la număr, dar intens mediatizaţi, care sunt departe de ceea ce înseamnă misiune, jertfă şi slujire autentică. În faţa unor astfel de cazuri, Centrul Eparhial se află adesea a fi neputincios, căci e uşor să pedepseşti, să alungi, să cateriseşti, infinit mai greu este să îndrepţi, să rabzi, să aştepţi întoarcerea fiului rătăcit. „Lucrarea samariteană în eparhie - o prezenţă uşor sesizabilă pentru cel care are ochi să vadă“ În Arhiepiscopia Iaşilor există un număr generos de mănăstiri şi schituri. E un dar de la Dumnezeu acesta. Să-I mulţumim cu recunoştinţă şi să-L rugăm să ne dea putere pentru a descoperi unda de har şi binecuvântare revărsată asupra noastră şi asupra lumii prin rugăciunea, jerfa, bucuria şi durerea celor ce vieţuiesc în sfintele mănăstiri. Avem în sfintele noastre aşezăminte monahale oameni sfinţi care întăresc evlavia şi credinţa poporului, care fac Moldova cunoscută altora, care susţin lumea prin rugăciunea lor. Printre aceste lanuri de grâu frumos, destinat prescurii pentru liturghia rugăciunii neîncetate, se mai află uneori şi neghină. Dumnezeu să ne dea putere să descoperim această neghină, s-o ajutăm să devină grâu curat sau s-o îndepărtăm din via Domnului. Avem în eparhie, prin mila lui Dumnezeu, prin strădania Preafericitului Patriarh Daniel şi prin ajutor din partea autorităţilor, un număr considerabil de şcoli teologice. Facultatea de Teologie şi seminariile teologice, şcoala de cântăreţi, dar şi cele două grădiniţe constituie aluatul destinat dospirii întregii frământături a vieţii în Hristos din Moldova. Este o responsabilitate imensă asumată la altar şi la catedră în duh de jertfă. Spre aceste două jertfelnice din şcoala teologică moldavă sunt chemaţi să ostenească minţile cele mai luminate, inimile cele mai calde, sufletele cele mai smerite, braţele cele mai harnice, într-un cuvânt, persoanele cele mai disponibile pentru jertfă. Acest lucru este esenţial în toate segmentele misionare ale Bisericii, dar în mod special la parohie şi la ora de religie. În viaţa de parohie şi de mănăstire, în instituţiile de caritate şi prin programe sociale, opera filantropică din Arhiepiscopia Iaşilor încearcă să fie prezentă acolo unde sărăcia este mai cruntă şi durerea mai adâncă. Mult se împlineşte în acest sens, căci lucrarea samariteană în eparhie este o prezenţă uşor sesizabilă pentru cel care are ochi să vadă. Mult se împlineşte şi puţin în acelaşi timp, căci nevoile sunt încă imense, solicitările numeroase, iar puterile noastre umane şi financiare insuficiente. Aceasta a fost în linii mari viaţa Bisericii din Moldova în anul 2008, activitate expusă mai pe larg în dările de seamă. Pentru tot ce a fost frumos şi bine în viaţa Arhiepiscopiei Iaşilor, aducem mulţumire lui Dumnezeu. Pentru tot ceea ce s-ar fi putut împlini, dar nu s-a înfăptuit din cauza neputinţelor noastre, cerem umil iertare Milostivului Dumnezeu şi poporului drept-slăvitor din Moldova. Exprim gând de gratitudine Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a condus Arhiepiscopia Iaşilor până la începutul lunii iunie a anului trecut. Toată lucrarea cea frumoasă în Moldova a Preafericirii Sale se cere continuată, întărită şi adâncită. Dumnezeu, prin rugăciunile preoţilor şi credincioşilor din parohii şi mănăstiri, va ajuta, nădăjduim, noului mitropolit să se identifice cât mai adânc cu viaţa Bisericii lui Hristos din Moldova, să slujească cu jertfă poporul drept-slăvitor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi să aibă, în veşnicie, bucuria slugii celei credincioase care bine a întrebuinţat talanţii. (intertitlurile aparţin redacţiei)