Apariţie editorială despre sfinţii spaţiului german

Un articol de: Ioan Dumitru Popoiu - 28 Iunie 2017

A apărut la Editura Renaşterea (Cluj, 2017) cartea părintelui Alexandru Nan, „Pe urmele sfinţilor din Apus. Sfinţii spaţiului german” (216 pp.), un florilegiu cuprinzând 21 de biografii sfinte, care dau mărturie de curăţenia vieţii, dragostea de Dumnezeu până la sacrificiu şi practica virtuţilor biblice, păstrate ca nişte comori de mare preţ de oameni iluştri din ţinuturile aflate în inima Europei în primul mileniu creştin.

Atunci când au venit în Apus, românii ortodocşi au adus cu ei credinţa străbunilor lor, împreună cu moştenirea ei de tradiţii, trăiri, slujbe, precum şi memoria sfinţilor ca exemple de trăire dreaptă a credinţei. Însă şi tărâmurile unde s-au stabilit au fost binecuvântate de-a lungul vremilor de Dumnezeu cu sfinţi, până de curând prea puţin cunoscuţi nouă, celor din Răsăritul creştin. Unele dintre aceste mărgăritare duhovniceşti au fost descoperite publicului cititor din România în anii anteriori, fie prin scurte monografii, fie prin introducerea lor în calendarele îmbogăţite ale eparhiilor româneşti din Occident. Desigur, pentru a avea o imagine cât mai întreagă despre viaţa creştină apuseană din primul mileniu, e nevoie de numeroase contribuţii hagiografice, care, cu siguranţă, vor da noi mărturii despre trăirea apusenilor „în acelaşi duh de nevoinţă, de ascultare şi de smerenie” ca şi sfinţii Răsăritului, aşa cum notează Mitropolitul Serafim în prefaţa volumului de faţă (p. 10). Tocmai din acest motiv, autorul îi introduce pe cititori, prin intermediul a două studii, în viaţa şi spiritualitatea creştinismului primar din Elveţia, Austria şi Germania (pp. 19-37). Aceste incursiuni istorice însă nu sufocă în cifre, nume şi locuri pe căutătorul de flori duhovniceşti, ci dimpotrivă. Redactate într-un limbaj uşor accesibil, dar nefăcând rabat de la acrivia ştiinţifică necesară, studiile aduc o contribuţie deosebită lucrării în ansamblu, devenită astfel, pe lângă un sinaxar occidental, mică antologie creştină, documentată cu ultimele cercetări hagiografice.

Printre sfinţii care fac subiectul volumului (pp. 39-177) se numără soldaţi, misionari, episcopi, călugări şi călugăriţe, atât localnici, cât şi veniţi de departe, de la Apus (Irlanda) sau din Răsărit (Egipt), de viţă nobilă sau oameni simpli, uniţi într-o viaţă dedicată slujirii lui Hristos şi semenilor. Studiile, care pot fi citite ca lucrări de sine stătătoare, au fost publicate anterior în diferite periodice, precum revistele Apostolia (Paris), Deisis (Nürnberg), Ziarul Lumina al Patriarhiei Române ş.a. Fiecare dintre acestea sunt prevăzute cu un preambul care exprimă în câteva rânduri importanţa sfântului şi încadrarea sa culturală şi istorică. Apoi, înainte de a trece la istorisirea duhovnicească expusă cu interes catehetic, autorul analizează critic izvoarele biografice pentru cultul popular. Proclamarea oficială sau trecerea în rândul sfinţilor încheie fiecare studiu, pentru ca uneori să primim, ca un desert al unei mese duhovniceşti, informaţii cu privire la actualitatea eroului creştin în viaţa românilor din ţările de limbă germană.

Afundându-se în lectură, cititorul va descoperi în preotul şi eruditul autor un părinte preocupat ca studiul său să zidească duhovniceşte şi să înlesnească apropierea dintre două lumi - a sfinţilor şi a noastră -, considerate mult prea adesea ireconciliabile temporal şi cultural. Sfinţii nu sunt morţi şi nici amintiri uitate în pagini prăfuite ale manuscriselor vechi, ci contemporanii noştri în preocupările de zi cu zi, în urcuşurile şi coborâşurile vieţii, în problemele cetăţii, atât de familiare şi nouă, celor din lumea postmodernă. Atins de admiraţie pentru vieţile sfinţilor apuseni dezvăluite în volum, IPS Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, constată că „avem de învățat de la fiecare dintre ei. Spre exemplu, din viaţa Sfintei Afra, prima prezentată în carte, înţelegem că ne putem întoarce la Hristos din adâncul celor mai mari patimi. […] De la Sfânta Wiborada, o mare rugătoare şi în acelaşi timp o mare ascetă, care a trăit ca zăvorâtă, putem învăţa nevoinţa extremă care face minuni. […] În viața Sfinților Bonifatie (Apostolul Germaniei) și Lucian observăm accentul pus pe post și rugăciune, ca pregătire pentru misiune, mijloace pe care trebuie să le folosim și noi astăzi, mai ales când suntem în fața unor proiecte și decizii importante din viață. […] Curajul mărturisirii credinței îl învățăm în special de la membrii Legiunii tebane, Sfinții Maurițiu, Felix și Regula, care în fața judecătorului au afirmat: «Trupurile noastre sunt în mâinile tale, dar sufletele, în mâna lui Dumnezeu!»” (pp. 11-12).

Şi pentru că volumul hagiografic al părintelui Alexandru nu este doar cercetare ştiinţifică şi nici simplă naraţiune cu fundament istoric, ci totodată doxologie, acesta se încheie cu două acatiste de laudă adusă sfinţilor ortodocşi din spaţiul german (pp. 179-202), în alcătuirea cărora autorul şi-a pus în valoare, cu atât mai mult, vocaţia preoţească pe care o împlineşte de mai bine de 13 ani înaintea Altarului Bisericii lui Hristos, în slujba românilor din diasporă.

Lucrarea misionară a părintelui Alexandru Nan, realizată prin publicarea volumului cu subtitlul „Sfinţii spaţiului german”, va fi, cu siguranţă, apreciată mai ales de către românii din ţările de limbă germană. Acolo, aceşti sfinţi sunt de multe ori cinstiţi ca ocrotitori ai parohiilor şi sărbătoriţi în Biserică, deşi încă nu le-au fost scrise slujbe după rânduiala tipiconală ortodoxă. Până la momentul acela, care va veni cu siguranţă, vieţile şi acatistele din această lucrare pot servi în înălţarea de slavoslovii smerite şi rugăciuni de ajutor în greutăţi, departe de ţară. Iar românii aflaţi temporar în ţările apusene pot da o turnură duhovnicească voiajului lor, mergând în pelerinaj pe urmele acestor sfinţi şi cinstindu-le moaştele păstrate în locaşuri ilustre, mărturii ale unei moşteniri creştine comune.

Pr. Alexandru Nan (n. 1973), licenţiat al Facultăţii de Teologie din Sibiu (1997), cu studii de aprofundare în Elveţia, este preot paroh al Parohiei „Naşterea Domnului” din München şi protopop al Bavariei din 2014. Teza sa de doctorat, pe punctul de a fi susţinută la Facultatea de Teologie Catolică din Lugano (Elveţia), tratează controversele teologice între Bizanţ şi Occident în perioada carolingiană.