Arhidiaconul Sorin Mihalache a conferențiat la Biserica Domnița Bălașa din Capitală
Vineri seară, 31 martie, s-a încheiat seria de conferințe duhovnicești intitulate „Tinerii creștini și provocările societății secularizate” și organizate la „Așezămintele Brâncovenești Biserica Domnița Bălașa” din Capitală. Ultima prelegere desfășurată în lăcașul bucureștean de închinare a fost susținută de arhidiaconul lect. dr. Sorin Mihalache, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, recunoscut pentru cercetarea sa interdisciplinară, în special în domeniul neuroștiințelor.
Arhidiaconul Sorin Mihalache a fost prezentat credincioșilor aflați de față de părintele prof. dr. George Grigoriță, consilier patriarhal.
Plecând de la pasajul evanghelic care ilustrează întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cu tânărul cel bogat, invitatul a prezentat câteva reflecții referitoare la particularitățile social-emoționale și cognitive ale adolescenților: „Întâlnirea Mântuitorului cu tânărul bogat poate fi o excelentă ocazie de a reflecta asupra adolescenților, o categorie de tineri care prezintă numeroase particularități și care îi pun în dificultate atât pe părinți, cât și pe profesori. Așa cum vedem și în înțelesurile pe care textul Evangheliei Sfântului Marcu le ascunde, adolescenții dau dovadă de caracteristici extraordinare, adevărate lecții pe care noi, adulții, tindem să le pierdem dacă nu ne intensificăm viața spirituală, dar în același timp prezintă și provocări care îi pot aduce într-o zonă de vulnerabilitate. Aceste slăbiciuni sau nedesăvârșiri sunt cele care îi încarcă foarte mult pe părinți și pe profesori, pe cei angajați în îndreptarea și formarea tinerilor”.
Vorbind despre îndemnul Mântuitorului oferit tânărului de a îndeplini poruncile Vechiului Legământ, arhid. Sorin Mihalache a adăugat: „În raport cu fariseul care se ruga la Templu, acest tânăr împlinește din copilărie toate poruncile, dar are sentimentul că îi lipsește ceva. Din acest motiv, Domnul îl privește cu drag. Aceasta este partea frumoasă a adolescenței: chiar și când greșesc, adolescenții sunt autentici. În multe situații ei sunt mai autentici decât noi, care facem binele. Noi facem binele într-un mod formal, în timp ce ei sunt angajați cu toată ființa lor în ceea ce fac. Nu e bine dacă ei fac răul, dar ar trebui să învățăm de la ei autenticitatea, și când suntem formali în actul liturgic sau în actul de credință ar trebui să recunoaștem acest formalism și să îl dăm jos ca pe un fel de crustă care împiedică trăirea spirituală autentică. Adolescenții sunt astfel, și pentru noi acest lucru reprezintă o lecție”.