Conferință pe tema sfințeniei în familie și parohie la Durău

În perioada 18‑19 mai, Centrul cultural‑pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul” din Durău, județul Neamț, a găzduit conferința preoțească dedicată clericilor și familiilor acestora din protopopiatele Pașcani, Roznov și Ceahlău.

Evenimentul a debutat luni, 18 mai, cu săvârșirea Sfintei Liturghii în biserica Mănăstirii Durău, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu un sobor de slujitori, informează doxologia.ro.

Preoții din cele trei protopopiate, împreună cu soțiile lor, au luat parte la această întâlnire duhovnicească, desfășurată într‑un cadru prielnic dialogului și reflecției asupra misiunii preoțești. Întâlnirile au fost prezidate de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, care a oferit participanților ocazia de a dialoga direct cu ierarhul și de a împărtăși experiențe pastorale.

Tema ediției din acest an, „Preotul și preoteasa, pe calea sfințeniei în familie și parohie. «Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt»”, a oferit un cadru generos de discuții privind rolul preotului și al familiei sale în viața parohiei și în lucrarea misionară a Bisericii.

Invitatul special, părintele Constantin Coman, a susținut o conferință dedicată înțelegerii ortodoxe a sfințeniei, subliniind faptul că, în tradiția răsăriteană, sfințenia nu reprezintă o performanță morală sau suma unor merite omenești, ci rodul împărtășirii omului de Dumnezeu: „Noi ne împărtășim de Dumnezeu și, prin aceasta, ne împărtășim de sfințenia lui Dumnezeu. La noi, în Răsăritul ortodox, așadar, sfințenia nu este o performanță morală. Nu pentru că cineva este grozav, cineva este ascet, cineva este postitor, cineva este foarte evlavios, cineva este foarte rugător sau face foarte multe lucruri. Niciodată Biserica Răsăriteană Ortodoxă n‑a declarat pe cineva sfânt pentru aceste considerații, pentru merite. În alte tradiții creștine există această teorie a meritelor, nu la noi.

La noi, sfințenia, cum spuneam, este prin împărtășire. De ce la noi a supraviețuit această învățătură? Pentru că numai Răsăritul ortodox crede, mărturisește și arată în felul de a viețui, în viața noastră liturgică și în viața noastră duhovnicească, în mod deosebit, că omul se poate împărtăși de Dumnezeu. Și astfel, prin împărtășire... Am auzit adesea spunându‑se «părtășire». Acela este un sinonim. Nu aș renunța totuși la „împărtășire”, pentru că este cuvântul nostru‑cheie. Acesta este cuvântul‑cheie. Și este de atâtea veacuri în vocabularul nostru și, în plus, are prefixul «îm‑», care te duce în lumea lăuntrică. Deci împărtășirea nu este doar o simplă participare, să stau lângă cineva și să fim părtași la aceeași atmosferă, la același eveniment. Împărtășirea înseamnă că cineva îmi devine lăuntric. Dumnezeu îmi devine lăuntric. Noi ne împărtășim mâncând Trupul și Sângele Domnului. Nu există o formă mai concretă de interiorizare decât aceasta”.

Întâlnirile au fost organizate de Sectorul de misiune, statistică și prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iașilor și au oferit clericilor din eparhie prilejul de a împărtăși din experiențele lor cu ceilalți participanți.