Viața aici e aspră. Așa a fost întotdeauna și poate de aceea puțini au rezistat în pustniciile din Ceahlău. Și anul acesta iarna a fost rece, mai rece decât cele pe care și le amintește maica Pantelimona din ultimii 10-15 ani. De doar câteva zile pământul s-a mai zbicit, iar lumina și-a făcut loc printre neguri. Pe creastă, zăpezile încă rezistă. Se văd de jos. Vârfurile par învelite în năframe albe. Aici, în vale, ghioceii sunt deja mesagerii Bunei Vestiri. Aleea către biserica mănăstirii seamănă cu o eternă cale către primăvară. Ca o parabolă pământeană a veștii celei bune primite de Fecioara Maria.