Arhiereul Veniamin Pocitan, un istoric mai puţin cunoscut

Era originar din Ciumaşii Bacăului, născut la 5 decembrie 1870 într-o familie de credincioşi ortodocşi. După absolvirea claselor seminariale teologice la Roman şi "Nifon Mitropolitul", tânărul Vasile s-a înscris la facultăţile de Teologie şi Drept din Capitală. Între 1897-1928, preotul Vasile Pocitan a slujit la Biserica "Sf. Voievozi" din Bucureşti. Pentru mai puţin de un an, în 1914 a fost detaşat ca slujitor la biserica românească din Paris, iar în 1926 a obţinut doctoratul în teologie. În timpul războiului de reîntregire, preotul Pocitan a fost subşef al Serviciului religios de pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române şi profesor la liceele bucureştene "Matei Basarab", "Sf. Sava" şi la Seminarul Pedagogic universitar. În 1929, a fost ales arhiereu-vicar al Episcopiei Huşilor, primind tunderea în monahism la Mănăstirea Neamţ, cu numele de "Veniamin". Trei ani mai târziu asigură locotenenţa Eparhiei Huşilor, iar din 1935 a fost chemat de patriarhul Miron Cristea ca arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. La desfiinţarea instituţiei arhierului-vicar cu noua lege a cultelor din 1948, ierarhul Veniamin Pocitan îşi pierde postul de vicar, retrăgându-se la Mănăstirea Cernica.

La 14 martie 1955, arhiereul Veniamin Pocitan a trecut la cele veşnice. De remarcat în cazul acestui arhiereu este activitatea depusă pe ogorul cercetării Istoriei bisericeşti româneşti. Arhiereul Veniamin a publicat numeroase studii şi articole bine documentate, privind comunităţile româneşti de peste hotare, şcolile catehetice din Eparhia Huşilor, Mitropolia Proilaviei, Episcopia Hotinului, episcopul Melchisedec Ştefănescu sau despre arhiereii-vicari.