„Arta şi meşteşugurile în timpurile biblice“

Lucrarea cu titlul "Arta şi meşteşugurile în timpurile biblice" este ultimul dar al profesorului Marian Niţă pentru cititorii craioveni. Cartea a apărut la Editura Aius din Craiova şi a fost lansată de curând la Parlamentul României, în prezenţa acad. Constantin Bălăceanu Stolnici şi a prof. univ. dr. Adrian Cioroianu.

Într-o abordare foarte interesantă, profesorul şi biologul Marian Niţă, alături de colaboratorii săi, pr. Florin Ionescu şi prof. Nicolae Pană, reînvie în paginile lucrării sale principalele preocupări ale popoarelor din perioada Vechiului Testament. Prezentă în viaţa omului, odată cu alungarea din Rai, truda de zi cu zi a mers progresiv spre o continuă metamorfoză, ajungând în cele din urmă artă şi meşteşug laolaltă. Adaptată la diferitele condiţii de viaţă, climă, cultură, necesitate, imaginaţie etc., cea mai veche preocupare de pe pământ a intrat în etosul popoarelor de pretutindeni. Iată în câteva cuvinte subiectul abordat de lucrarea prof. Niţă şi a colaboratorilor săi. Încă din primele pagini, autorul îşi focalizează ideile spre meşteşugurile popoarelor străvechi din îndepărtatul Orient. Cititorul este iniţiat astfel în tainele "Artei preistorice". De aici aflăm că oamenii foloseau ca materiale decorative fildeşul sau osul, iar sculpturile din această perioadă "au fost comparate cu arta miceniană sau cu cea mesopotamiană" (p. 8). Un meşteşug analizat în detaliu de autor este "olăritul". Puterea pe care olarul o exercita asupra lutului este justificată cu versete de Sfânta Scriptură: "Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste, iar altul de necinste?" (Is. Sirah 33, 14, 2 Timotei 2, 20). "Tămâia sacră" poate fi un alt subiect de interes pentru cititor. Parte constitutivă a cultului iudaic, tămâia constituia unul din mijloacele sigure de redescoperire a relaţiei cu Iahve. Meşteşugul tămâiatului, ca poruncă şi obligaţie sfântă ("A zis Domnul către Moise: Ia-ţi mirodenii… şi fă din ele cu ajutorul meşteşugului făcătorilor de aromate, un amestec de tămâiat, cu adaos de sar, curat şi sfânt" - Ieşire 35, 15). Referitor la elementele din care se alcătuia această aromată, autorul notează: "Este obţinută din arbori de genul Boswellia din sudul Arabiei şi din Somalia… Numele sugerează o secreţie naturală care este potrivită să fie folosită ca tămâie, probabil o răşină aromată sau balsam de galaad, opobalsamum etc." (p. 91). Spre finalul lucrării sunt prezentate analitic instrumentele muzicale şi peceţile folosite de popoarele orientale în diferite împrejurări oficiale. Lucrarea prof. Marian Niţă şi a colaboratorilor săi se recomandă printr-o temeinică justificare scripturistică, alăturată unei prezentări concise şi interesante pe un subiect foarte puţin abordat în literatura de specialitate. Cu toate că autorul este biolog prin construcţia profesională, pasiunea pentru teologie este evidentă în lucrările publicate, acest lucru oferindu-i marea şi importanta misiune de a fi emisarul Bisericii oltene în dialogul dintre religie şi biologie. Trebuie să menţionăm totodată că lucrarea cu titlul "Arta şi meşteşugurile în timpurile biblice" este cel de-al 37-lea titlu semnat de prof. Marian Niţă, închinat de data aceasta părinţilor săi, Maria şi Ion Niţă.