Atacul de panică

Data: 01 Mai 2012

Parcă mai mult în zilele noastre, multe persoane pot spune că ştiu din proprie experienţă ce este atacul de panică, pentru că au trăit această stare măcar o dată. Au simţit o teamă foarte intensă apărută ca din senin, fără un motiv clar şi imediat pe care să-l recunoască. Această stare de nelinişte acută i-a invadat fie imediat după ce s-au trezit, fie aflându-se la volan, în autobuz, într-o discuţie cu şeful, într-o negociere, în parc, în lift, în timpul gravidităţii, la televizor, pe stradă în plină căldură etc.

Atacul de panică este însoţit de o serie de semne fizice, cum ar fi: bătăi puternice, neregulate şi rapide ale inimii, senzaţie de dificultate sau chiar incapacitate de a respira, senzaţie de sufocare, durere sau disconfort toracic, transpiraţie intensă, tremurături, contracţii ale muşchilor membrelor, senzaţie de greaţă, ameţeli, furnicături, frisoane sau valuri de căldură. Dacă aţi resimţit cel puţin patru dintre aceste semne fizice, este foarte posibil ca aţi trecut printr-un atac de panică. De asemenea, apar gânduri pe care aproape nu le pot controla, ca: senzaţie de irealitate, de modificare a percepţiei propriei persoane, parcă nu ne mai recunoaştem, frica de a nu ne pierde controlul, de a nu înnebuni, frica de a nu muri. Este important de reţinut că atacul de panică nu poate cauza moartea cuiva. Tulburările cauzate de panică sunt tratate atât medicamentos, cât şi prin consiliere. Cum puteţi ajuta o persoană care suferă un atac de panică:Încercaţi să aflaţi cauza care a declanşat atacul. Dacă aceasta există, încercaţi să o îndepărtaţi sau să îndepărtaţi persoana de sursa de stres şi s-o conduceţi spre un loc mai liniştit. Calmaţi persoana, vorbind cu ea liniştit, dar ferm. Încercaţi să o convingeţi să rămână pe loc şi să se calmeze. Ajutaţi-o să-şi recapete ritmul respirator normal, pentru că îi va fi mai uşor să elimine celelalte simptome ale atacului de panică. Nu lăsaţi persoana singură. Cel mai bine este să rămâneţi alături până îşi revine complet, pentru a vă asigura că nu este nevoie de asistenţă medicală de urgenţă; dacă simptomele nu se ameliorează în 15-20 de minute, cereţi ajutor medical de urgenţă. (C.S.)