Autoritate şi responsabilitate în Biserica lui Hristos

Congresul ştiinţific internaţional anual, care îşi desfăşoară lucrările în cadrul manifestărilor dedicate Sfântului Apostol Pavel, organizate la Veria cu binecuvântarea şi susţinerea directă a Înaltpreasfinţitului Părinte Pantelimon, Mitropolit de Veria, Naousa şi Kampania, constituie un eveniment panortodox aşteptat cu deosebit interes şi bucurie. Adresăm, şi cu acest prilej, cordiale mulţumiri Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Pantelimon pentru bunăvoinţa de a invita un reprezentant al Patriarhiei Române care să participe la acest eveniment. Totodată, felicităm Comisia de organizare a congresului pentru alegerea temei Autoritate şi slujire după Sfântul Apostol Pavel, temă cu profunde semnificaţii teologice şi pastorale, în contextul lumii contemporane.

Una dintre problemele cele mai sensibile ale societăţii umane, în diversele sale forme de organizare, a fost şi a rămas problema autorităţii şi a exercitării ei. Astfel, în multe dintre aceste societăţi sau comunităţi umane, autoritatea a fost şi este folosită discreţionar, producând abuzuri şi conflicte între membrii acestora. 

Spre deosebire de autoritatea exercitată după principii pur omeneşti, în Biserica lui Hristos, în calitatea ei de comunitate divino-umană, izvorul, conţinutul şi finalitatea autorităţii este sfinţirea oamenilor prin unirea lor cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt. În acest sens, în teologia Sfântului Apostol Pavel, cei cărora li se încredinţează autoritatea în Biserică primesc prin Duhul Sfânt misiunea de a învăţa şi de a călăuzi pe credincioşi pe calea mântuirii şi a sfinţirii, spre dobândirea vieţii veşnice. De aici rezultă şi marea responsabilitate a celor care exercită autoritatea în Biserică. Aşa se explică îndemnul pe care Sfântul Apostol Pavel îl adresează clericilor din Efes, chemaţi la Milet: „Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu Însuşi Sângele Său” (Fapte 20, 28). Iar creştinilor din Corint le spune: „Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Corinteni 4, 1). 

Însă, pentru ca această autoritate eclesială să fie exercitată în spirit cu adevărat creştin, se cere din partea celui care a fost învestit cu autoritate să crească în virtutea iubirii faţă de Dumnezeu şi de semeni. În gândirea şi trăirea Apostolului Neamurilor, slujitorii Bisericii şi toţi creştinii trebuie să cultive iubirea sau „credinţa lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6) sau să fie permanent „înrădăcinaţi în iubire” (Efeseni 3, 17). Numai iubirea ca dar al Sfântului Duh poate dărui omului libertate deplină (cf. Galateni 5, 13), deoarece „Domnul este Duh şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (2 Corinteni 3, 17).

În consecinţă, orice abuz de autoritate este dăunător libertăţii şi iubirii ca stare de comuniune deplină între oameni. Lipsit de duhul iubirii, actul prin care se manifestă autoritatea conducătoare rămâne simplu act administrativ, fără conţinutul spiritual necesar vieţii în comuniune cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi organizatorii acestui Congres ştiinţific internaţional şi pe toţi cei prezenţi la lucrările lui, pentru a ne bucura şi anul acesta de cinstirea pe care o aducem Sfântului Apostol Pavel, cel ce ne ajută, prin viaţa, scrierile şi rugăciunile sale, să înţelegem şi să ne împlinim rostul nostru de mărturisitori ai iubirii lui Hristos pe pământ, pentru a dobândi Împărăţia cerurilor.

Cu dragoste în Hristos şi binecuvântări,

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Mesaj adresat participanţilor la Congresul cu tema Autoritate şi slujire după Sfântul Apostol Pavel, Veria, Grecia, 26-29 iunie 2013.