Băncile nu mai sunt în aşteptarea clienţilor, ci în căutarea lor

Dacă până acum câţiva ani, băncile stăteau liniştite în aşteptarea clienţilor, în prezent, situaţia s-a schimbat radical. Apariţia pe piaţa românească a unui număr atât de mare de bănci, cât şi deschiderea de sucursale în toate cartierele, ba chiar şi în mediul rural, a făcut ca băncile să fie cele care duc campanii agresive de atragere a clienţilor, toate instituţiile de creditare încercând prin toate mijloacele să îşi crească portofoliul de clienţi. Acest lucru se vede cel mai bine în dezvoltarea reţelei de sucursale. Anul trecut, numărul de agenţii bancare a crescut cu o mie de unităţi, ceea ce reprezintă o creştere de aproape 25%. Băncile au părăsit marile bulevarde, unde se înghesuie una lângă alta, şi au mers către periferie, mai aproape de clienţi, acum când creditarea a devenit accesibilă şi pentru cei cu venituri mai mici. Reţeaua bancară din România a crescut anul trecut la 4.346 de unităţi. Dar, din acest total, aproape o treime aparţine CEC-ului. O reţea extinsă inclusiv la sate, moştenită din comunism. Dar o reţea pe care băncile mari din sistem nu o consideră cu adevărat concurentă. Liderul dezvoltării teritoriale este acum BRD, care a deschis 274 de agenţii anul trecut şi, cu un total de 600 de unităţi, a surclasat BCR. Aceasta a deschis, anul trecut, 100 de noi reprezentanţe, crescând prezenţa teritorială la 473 de unităţi. În ultimii doi ani, Banca Transilvania aproape şi-a triplat reţeaua, într-un ritm agresiv şi aproape disperat de dezvoltare.

Transilvania a consemnat, la sfârşitul lui 2006, un număr de 341 de agenţii şi sucursale, ceea ce o plasează pe a treia poziţie între băncile mari. Raiffeisen Bank ocupă locul patru în sistem, cu o reţea de 265 de sucursale, în creştere cu doar 50 de unităţi faţă de 2005. Primele cinci bănci deţin 70% din reţeaua bancară, gradul de concentrare fiind mai mic decât în urmă cu trei ani, când primii cinci clasaţi aveau cumulat aproape 80% din unităţi.