Bazinele hidrografice din România vor fi incluse într-un plan de management naţional

▲ Administraţia Naţională Apele Române a anunţat săptămâna aceasta că va elabora până la finalul acestui an primul plan de management naţional la nivelul tuturor bazinelor hidrografice ale României, care va fi aprobat prin hotărâre de Guvern şi transmis Comisiei Europene până în martie 2010, scrie Agenţia NewsIn ▲ Planul de management bazinal naţional va conţine caracteristicile bazinelor hidrografice, printre care analiza presiunilor şi impactul de mediu asupra corpurilor de apă, identificarea şi trasarea ariilor protejate ▲

Planul de management al bazinelor hidrografice din România va fi inclus în planul districtului hidrografic al Dunării, având la bază transpunerea noilor concepte europene, precum „starea bună a apelor“, „monitoringul integrat al apelor“, „corpurile de apă puternic modificate“, „reconstrucţia râurilor“ sau „analiza economică la nivel de districte (bazin) hidrografic“, „participarea publicului“, a arătat Administraţia Naţională Apele Române (ANAR). Planurile de management ale bazinelor hidrografice constituie componenta de gestionare calitativă a resurselor de apă şi reprezintă principalul instrument de implementare a Directivei Cadru Apă 60/EC/ 2000, având drept principal scop atingerea stării bune a apelor, ce are ca termen limită anul 2015, pentru primul ciclu al planului de management. Planul de management bazinal naţional este rezultatul sintezei planurilor de management al bazinelor hidrografice şi conţine caracteristicile bazinelor hidrografice, analiza presiunilor şi impactul de mediu asupra corpurilor de apă, identificarea şi trasarea ariilor protejate, stabilirea obiectivelor de mediu şi analiza economică a modului de folosire a apei, cerinţele minime de conformare la standardele europene, precum şi programul de măsuri suplimentare care se iau la nivel de sub-bazin, categorii ale corpurilor de apă (de suprafaţă, subterane etc.) şi rezultatele dezbaterilor publice. Din analiza preliminară a corpurilor de apă „la risc“ a reieşit că, din 2.356 de corpuri de apă permanente de apă dulce, în prezent 43% din acestea ar putea să nu atingă obiectivele de mediu, în timp ce 57% din corpurile de apă, în special cele situate în zone montane, sunt nealterate de influenţe antropice majore, aflându-se într-o stare foarte bună şi bună. În etapele preliminare de realizare a Planului de Management, au fost identificate patru categorii de probleme majore, care ţin de degradarea calităţii apei, eutrofizarea, reducerea biodiversităţii florei şi faunei acvatice şi eroziunea costieră a ţărmului românesc al Mării Negre şi au la bază, în special, poluarea cu substanţe organice, cu nutrienţi, cu substanţe periculoase, precum şi alterările hidromorfologice. Calitatea apelor româneşti s-a îmbunătăţit După anul 1989, ca urmare a restrângerii activităţilor economico-sociale şi a aplicării mecanismului economic în domeniul apelor, inclusiv a principiului „poluatorul plăteşte“, starea calităţii apelor s-a îmbunătăţit uşor, fără să atingă însă nivelul anilor 1950. În cazul fluviului Dunărea, starea calităţii apelor Dunării pe sectorul românesc şi a apelor din Delta Dunării depinde foarte mult de încărcările cu substanţe poluante ce provin din ţările din amonte de Baziaş, în special încărcările de azot, fosfor, metale grele (Cadmiu, Plumb, Cupru) etc. De asemenea, starea calităţii apelor costiere româneşti este determinată de calitatea fluviului Dunărea, contribuţia surselor locale de poluare fiind nesemnificativă, acestea având numai impact local. În prezent, starea calităţii apelor costiere româneşti s-a îmbunătăţit, ca urmare a reducerii, după anul 1990, a activităţilor economice din ţările centrale şi est-europene din bazinul Dunării, precum şi modernizării staţiilor de epurare a localităţilor şi unităţilor industriale din Germania, Austria şi România, însă nu a fost atinsă starea de referinţă considerată la nivelul anului 1950. Eutrofizarea (înflorirea algală) afectează în special ecosistemele stagnante şi semi-stagnante, respectiv lacurile naturale şi de acumulare, Delta Dunării şi zona costieră a Mării Negre, ducând la simplificarea structurii faunei piscicole, mortalităţi piscicole. 57% din litoralul românesc este afectat de eroziune Evaluarea reducerii biodiversităţii pentru sistemul Dunăre-Delta Dunării-Marea Neagră s-a analizat în relaţie de cauzalitate şi cu presiunile din sectoarele superior şi mijlociu al Dunării, având în vedere că Dunărea prezintă - la intrarea în ţară - caracteristici fizico-chimice şi biologice modificate, la care se adăugă presiunile hidromorfologice (lucrările de îndiguire) existente pe sectorul românesc al Dunării. Eroziunea costieră afectează aproximativ 127 km (57% din lungimea litoralului românesc), fiind cauzată, în principal, de diminuarea cantităţii de aluviuni transportate de Dunăre, după realizarea de lucrări hidrotehnice în tot bazinul Dunării, de reducerea nisipului biogen, consecinţă a scăderii populaţiilor de moluşte, în urma creşterii poluării apelor costiere. Programul de măsuri pentru îndeplinirea criteriilor de mediu este în dezbatere publică şi cu factorii interesaţi până pe 10 noiembrie, umând să fie finalizat până la sfârşitul anului, iar toate măsurile trebuie să fie implementate cel târziu până la sfârşitul anului 2012.