Beneficiile curei heliomarine

Folosirea în scop terapeutic a proprietăţilor soarelui, apei mării, nisipului şi nămolului poartă numele de talasoterapie. Aceasta poate fi efectuată fie în condiţii naturale, vara, pe litoral, sau în extrasezon, în centre special dotate, cum ar fi cele de la Mangalia, Neptun sau Eforie.

Talasoterapia este indicată în scop profilactic (de prevenire a unor boli), curativ (de vindecare a unor boli) şi în recuperarea funcţională în cadrul unor afecţiuni reumatice şi ortopedice. Pe deplin recunoscut este efectul profilactic în cazul bolilor aparatului respirator şi ale sferei ORL a aerosolilor şi a radiaţiilor ultraviolete. Dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, se recomandă plimbarea copiilor pe malul marii, chiar în apropierea apei, acolo unde se sparg valurile. Aerosolii marini conţin atât iod, cât şi clorură de sodiu, aceştia având un efect de decongestionare a mucoaselor nazale, sinusale şi bronşice şi de eliminare a secreţiilor de la acest nivel. Acelaşi efect poate fi obţinut şi seara, după cină, printr-o plimbare pe faleză, adăugându-se şi efectul sedativ al brizei de seară, datorită antrenării unor mase de aer dinspre uscat spre mare. Expunerea la soare este bine să se facă treptat, pentru acomodare, în intervalul orar 7:00-10:00 şi după-amiaza, după ora 16:00 fiind cel mai recomandat. Este contraindicată expunerea la orele de vârf, deoarece pot apărea arsuri, insolaţii şi creşte riscul de cancer de piele. Sub acţiunea razelor ultraviolete are loc sinteza de vitamina D la nivelul pielii, aceasta fiind indispensabilă în fixarea calciului în oase, prevenind rahitismul la copii şi grăbind vindecarea fracturilor. Deşi salinitatea Mării Negre este mult mai mică faţă de cea a altor mări şi oceane (13-18 g‰, faţă de 35 g‰), efectele benefice asupra bolilor reumatice inflamatorii cronice sunt deplin recunoscute. Băile în mare şi împachetările cu nămol ajută aceste persoane în recăpătarea puterii de contracţie a musculaturii şi a mobilităţii articulare. Valurile, prin acţiunea mecanică pe care o exercită, influenţează direct circulaţia periferică venoasă, cu rol preventiv în apariţia bolilor varicoase. Crenoterapia, recomandată bolnavilor de gastrită Cura heliomarină influenţează favorabil şi o serie de boli dermatologice: psoriazisul, pitiriazisul sau eczemele uscate, ducând la dispariţia pruritului (mâncărimii), la uscarea veziculelor şi eliminarea placardelor, elemente ce caracterizează aceste boli. De un interes practic deosebit, cu rădăcini încă de pe vremea lui Herodot, sunt împachetările cu nisip (psamoterapia). Este o metodă de terapie uscată şi poate fi efectuată chiar pe plajă. Durata unei şedinţe trebuie să crească progresiv, de la 5-10-20 până la 30 de minute, efectul acesteia fiind pierderea unei cantităţi de 1-1,5 l de apă. Este o procedură solicitantă pentru aparatul cardiovascular, dar are indicaţii în reumatismul cronic, obezitate, hipotiroidie. O menţiune specială din punct de vedere terapeutic o reprezintă crenoterapia (folosirea apei minerale în scop terapeutic) cu apă sulfuroasă de la Mangalia. Aceasta este indicată în următoarele afecţiuni: boli hepatobiliare cronice, gastrită, gastroduodenită cronică, constipaţie cronică, gută, cu sau fără manifestări articulare în afara crizelor. Pentru copii, dar şi pentru adulţi, cura heliomarină ideală este de 18 zile, dar pentru un efect de durată nu trebuie să dureze mai puţin de 10 zile.