Biserica boierească din Bălineşti

Este unul dintre monumentele reprezentative ale epocii ştefaniene, care a rezistat vicisitudinilor istoriei. A fost construită cu hramul "Sf. Ierarh Nicolae", în 1494-1499, de boierul Tăutu, stăpân al unor sate din zona Bălineştilor şi Botoşanilor şi unul dintre dregătorii de seamă ai marelui voievod, cu rol de paraclis pentru curtea pe care o avea în lunca Siretului. Lăcaşul are o formă de navă cu absida altarului poligonală şi intrare pe sub un turn clopotniţă adăugat în partea sudică, în stilul specific moldovenesc. Aceasta încă mai păstrează pictura exterioară, dar mai ales interioară, din vremea lui Petru Rareş, din care tabloul votiv este cel mai reuşit din Moldova secolului al XVI-lea. În 1721, biserica a fost restaurată de episcopul Calistru de Rădăuţi, unde a înfiinţat

o mănăstire. Aşezământul monahal a funcţionat, ca metoc al Mănăstirii Văratic, până la secularizarea din 1864, iar din 1899, lăcaşul a trecut în grija Departamentului pentru Monumentele Istorice.