Biserica „Botezul Domnului“ a Mănăstirii Horaiţa, în sărbătoare

La Mănăstirea Horaiţa din judeţul Neamţ se află singura biserică din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei închinată praznicului Botezului Domnului. Programul liturgic dedicat hramului a început aseară cu slujba Privegherii, iar astăzi, după citirea Ceasurilor, va fi săvârşită Sfânta Liturghie. La final, soborul de preoţi va oficia slujba Aghezmei Mari.

Credincioşii, în majoritate din satele învecinate Mănăstirii Horaiţa şi din oraşul Târgu Neamţ, participă astăzi la hramul Bisericii "Botezul Domnului". După cum ne-a relatat arhim. Petroniu Marin, stareţul Mănăstirii Horaiţa, deşi drumul este anevoios, iar temperaturile sunt deosebit de scăzute în aceste locuri, la sărbătoarea mănăstirii vin mulţi pelerini care doresc să cinstească ziua Botezului Domnului în străvechea ctitorie ridicată în timpul stăreţiei cuviosului părinte Ermoghen Buhuş. Pe lângă biserica mare, Mănăstirea Horaiţa mai are alte două sfinte lăcaşuri: Paraclisul "Sfântul Ierarh Nicolae" (sfinţit în a anul 2008 de Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei) şi Paraclisul "Pogorârea Sfântului Duh" din turnul clopotniţă. La Mănăstirea Horaiţa se organizează în fiecare an de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de la Horaiţa la Horăicioara, eveniment la care participă peste 1.000 de pelerini ce se aşază în rând pentru ca icoana să treacă deasupra lor. Biserică unică prin elementele de arhitectură romano-bizantină Aşezată la altitudinea de 600 m, nu departe de poalele Muntelui Horăiciorul, lângă versantul răsăritean al Munţilor Stânişoarei din Carpaţii Orientali, Mănăstirea Horaiţa a luat fiinţă în prima jumătate a sec. al XIX-lea. Biserica actuală a mănăstirii, cu hramul "Botezul Domnului", a fost ridicată în timpul stăreţiei cuviosului părinte Ermoghen Buhuş, între anii 1848-1867, fiind sfinţită la 20 octombrie de către mitropolitul Moldovei, Calinic Miclescu. Biserica are 30 de metri lungime, 17 metri lăţime şi aproximativ 20 de metri înălţime şi a fost construită exclusiv din piatră, doar bolţile fiind din cărămidă. Sfântul lăcaş este unic prin elementele de arhitectură romano-bizantină, precum şi prin influenţe ruseşti în numărul şi configuraţia celor opt turle. Pictura, în stil neobizantin, pe un fond cărămiziu, a fost executată de Mihai Chiuaru, alături de ucenicii săi, între 1988-1993, şi a fost sfinţită la 4 iulie 1993 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în vremea arhipăstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Impresionantă este catapeteasma bisericii, care a fost lucrată, după părerea unora, la Viena. Alte surse ne informează că aceasta ar fi fost realizată în lemn, cu puţin timp înainte de anul sfinţirii bisericii (1867), de către unii sculptori din apropiere. Sculptura în sine relevă ultima supravieţuire a barocului, familiar majorităţii catapetesmelor româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În structura ei se află, după aprecierea unor specialişti în domeniu, trei tipuri de lemn: tei, păr şi tuia. Catapeteasma este unicat în ţară, probabil şi în lume, în primul rând datorită aşezării amvonului deasupra uşilor împărăteşti. (Constantin Ciofu)