Biserica brâncovenească de la Mogoşoaia la 1900

În apropiere de Bucureşti, pe drumul ce duce spre Târgovişte, prin 1688 şi încă în vremea domniei lui Şerban Cantacuzino Voievod, cel care avea să devină la puţin timp domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu ridică o frumoasă biserică de zid cu hramul "Sf. Mare Mucenic Gheorghe". Lăcaşul a fost situat chiar lângă zidul de incintă al curţii pe care o ridicase cu un palat în stil renascentist şi grădini italiene aşa cum va fi fost la Potlogi sau la Doiceşti. Biserica are o formă de basilică, cu cele trei încăperi specifice: altar, naos şi pronaos, intrarea făcându-se printr-un pridvor susţinut de coloane. Biserica nu are abside decât în zona altarului, deoarece avea un rol de paraclis, iar în partea de miazănoapte a pronaosului este un turn adosat şi ridicat deasupra acoperişului, cu rol de clopotniţă, la care se ajunge printr-o scară în formă de melc. Biserica are o arhitectură aproximativă cu "Sf. Nicolae de la Făgăraş", aici rolul clopotniţei fiind preluat de o turlă poligonală situată deasupra pronaosului. Pelerinul care cercetează biserica domnitorului martir Constantin Brâncoveanu poate admira atât pictura brâncovenească, cu tabloul votiv al ctitorului cu fiii săi, pe peretele de vest, cât şi mormântul lui George Valentin Bibescu, unul dintre moştenitorii curţii domneşti de la Mogoşoaia. La 1900, acest lăcaş servea ca paraclis al familiei Bibescu, care avea în stăpânire curtea de la Mogoşoaia. După cum se poate vedea în fotografia de epocă, turnul clopotniţă era refăcut din lemn, în prezent având înfăţişarea iniţială.