Biserica Colţea din Capitală, în perioada comunistă

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 25 Iulie 2011

În vecinătatea Pieţei Universităţii din Bucureşti se ridică semeaţă, mai ales după recenta restaurare, biserica fostei Mănăstiri Colţea. Aşezământul datează de pe la 1641, când slugerul Udrea a ridicat o bisericuţă de lemn şi chilii împrejmuitoare, cu hramul "Sf. Cuvioasă Parascheva". Aşezământul a rămas în grija fratelui său, boierul Colţea Doicescu, care l-a închinat Mitropoliei Ungrovlahiei. Spre sfârşitul secolului al XVII-lea, cu aprobarea mitropoliei şi a urmaşilor boierului Colţea, spătarul Mihai Cantacuzino a cumpărat acest aşezământ, pe locul său, între 1695 şi 1698, ridicând biserica de zid cu hramul "Sf. Trei Ierarhi". Ulterior, în jurul acestei biserici au fost ridicate mai multe paraclise şi clădiri cu destinaţii culturale şi filantropice, precum un spital cu toate cele necesare şi chiar o "şcoală de ştiinţe". Mănăstirea a fost finalizată pe la 1715, cu ridicarea zidurilor împrejmuitoare şi a celebrului turn cu ceas, cel mai înalt edificiu din vremea sa, cu rol de foişor şi clopotniţă. Avariat de cutremurele din prima jumătate a secolului al XIX-lea, turnul Colţei a fost demolat în 1888, mai ales pentru lărgirea bulevardului care se amenaja între Universitate şi Piaţa Bibescu Vodă (astăzi Unirii). Biserica a fost reparată în 1841, arhitectura fiind uşor modificată într-un stil străin de cel autohton, iar trei decenii mai târziu a fost pictată de Gheorghe Tattarescu. La bombardamentele germane din 1944, biserica a fost afectată, apoi refăcută în 1949. La această refacere, Bisericii Colţea i s-a păstrat numai turla de pe pronaos, iar locul fostului turn a fost marcat pe carosabilul bulevardului, aşa cum se mai putea vedea în anii â70. În 1986, biserica a intrat într-un program de restaurare, fiind închisă slujirii. Câteva luni mai târziu, şantierul de restaurare a fost închis. Biserica a fost redeschisă în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989.