Biserica - legătura dintre satele Horpaz şi Dancaş

Un articol de: Constantin Ciofu - 14 Iulie 2008

▲ Aflată pe dealul dintre Horpaz şi Dancaş, vizibilă doar dinspre Iezăreni, Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir“ a fost construită între cele două războaie mondiale ▲ Starea avansată de degradare şi faptul că era amplasată în afara localităţii i-au determinat pe localnici să se gândească la ridicarea altei biserici, în centrul satului Horpaz ▲

Pe locul bisericii actuale s-a aflat cândva o biserică din lemn, care s-a ruinat, iar, din acest motiv, în anii ’30 ai secolului trecut, nu se mai slujea. Cele mai vechi pietre de mormânt din cimitirul Horpazului datează de la 1814. Întrucât biserica începuse să se fisureze, mai ales în zona altarului, în anul 2003 s-au realizat lucrări de renovare şi restaurare. Din cauza structurii instabile, lăcaşul de cult nu a putut fi pictat. Două noi biserici, un singur preot Enoriaşii din Horpaz intenţionează să construiască o biserică nouă, mai mare, mai rezistentă, corespunzătoare mărimii satului şi mai uşor accesibilă, iar în Dancaş, locul viitoarei biserici este deja sfinţit. „În luna martie a acestui an am primit 1750 de mp de teren de la Primărie, în centrul satului, sub forma retrocedării doar a unei părţi din terenul agricol care mai trebuie retrocedat bisericii. Credincioşii din Horpaz vor să constriască, pe lângă noua biserică, o casă parohială. Şi la Dancaş am primit o bucăţică de teren pentru biserică, iar construcţia va demara când vor fi gata formele legale“, mai spune părintele Adrian Amaziliţei. „Eu dau doar sugestia şi oamenii acţionează“ În plan social-filantropic, parohia Horpaz desfăşoară acţiuni pe parcursul întregului an, la marile sărbători, la hramul bisericii şi ori de câte ori este nevoie. „Cu ocazia hramului bisericii şi a Paştilor avem activităţi bazate, mai întâi, pe cunoaşterea celor nevoiaşi de către cei care au o stare materială mai bună. Atunci când aflăm că într-o familie nevoiaşă se va naşte un copil sau că este bolnav un bătrân, apelăm imediat la persoanele care pot să ajute cu medicamente, îmbrăcăminte, hrană. Categoriile faţă de care există un interes deosebit sunt bătrânii şi copiii. Sunt familii care au nevoie de lapte praf pentru nou-născuţi, hainuţe etc. De asemenea, sunt sprijiniţi financiar, din donaţiile credincioşilor, studenţi sau elevi care au posibilităţi materiale limitate“, explică părintele. Aceste probleme din parohie sunt identificate în timpul celor patru vizite pastorale de peste an ale parohului. Familiile care s-au mutat în Horpaz după 1990 sunt sensibile la apelul părintelui paroh, chiar dacă încă nu s-au integrat în comunitate. „De exemplu, le spun că pe strada cutare este o bătrână care are probleme. După aceea primesc mulţumiri. De ce?Pentru că eu dau doar sugestia şi oamenii acţionează. Asta mă impresionează foarte mult. Chiar dacă frecvenţa lor la biserică este redusă, vorbesc faptele lor“, mărtuiseşte părintele. Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir“ organizează, de asemenea, la fiecare Crăciun o serbare, unde se cântă colinde, după care se împart aproximativ 200 de pachete copiilor şi bătrânilor, cu posibilităţi materiale precare, ce conţin, în primul rând cărţi religioase şi icoane, dar şi alimente şi dulciuri. Comunitatea, alături de paroh Unul dintre cei care sunt mereu alături de preotul paroh în toate acţiunile parohiei este epitropul bisericii. Radu Constantin face parte dintr-o familie cu iniţiative misionare. Este a treia generaţie de epitropi în familia respectivă. Bunicul şi tatăl său au fost, la rândul lor, mâna dreaptă a preoţilor care au slujit la Horpaz. „Experienţa bisericească deosebită a epitropului m-a ajutat foarte mult. Sunt multe familii misionare care au iniţiative. De curând, s-a mutat în satul nostru o profesoară de religie care se alătură activităţii Bisericii“, a menţionat părintele. Activitatea misionară a preotului paroh Adrian Amaziliţei nu se rezumă doar la ajutorarea celor nevoiaşi; el se străduieşte să integreze noile familii din Horpaz în comunitatea de credinţă, pentru a nu fi simpli localnici. „Este destul de greu, pentru că lucrăm cu sufletul omenesc, lucru care nu se vede şi care e mai important decât cel ce se vede“, a adăugat parohul de la Horpaz. Cu toate acestea, părintele se „laudă“ că a întâlnit multă bunăvoinţă din partea credincioşilor. ▲ Sat atestat la 1772 Satul Horpaz aparţine comunei Miroslava şi se află la 1,5 km de la ieşirea din Iaşi spre Ciurea. Majoritatea localnicilor de aici şi-au construit case după 1990, dar există şi o vatră a satului, atestat documentar la 1772, în timpul unei ocupaţii ruseşti. Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir“ a fost construită în 1935, la iniţiativa primul învăţător din Horpaz, Adrian Ciocan, împreună cu un membru al familiei Jelescu. Este ctitoria credincioşilor din Horpaz şi Dancaş, fapt ce explică de ce biserica este amplasată între cele două sate. Cel mai în vârstă credincios al Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ este un veteran din Dancaş, care, deşi are 88 de ani, nu lipseşte niciodată de la Sfânta Liturghie, indiferent de starea vremii. În fiecare an, de „Înălţarea Domnului“, când este şi „Ziua Eroilor“, veteranii de război din Horpaz şi Dancaş povestesc credincioşilor, după Sfânta Liturghie, din întâmplările lor, petrecute în timpul războiului. În zilele de sărbătoare, biserica din dealul Horpazului se bucură atât de prezenţa bătrânilor, cât şi de cea a tinerilor.