Biserica muzeului din Dumbrava Sibiului

Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului seamănă pentru cei mai mulţi vizitatori cu o întoarcere în grădina bunicii. Bătrânii îşi revăd aici copilăria, lumea de demult a satului, cu rosturile ei bine înrădăcinate. Printre gospodăriile cu aer familiar, paşii vizitatorilor se îndreaptă spre vechea biserică.

Adus din Bezded, judeţul Sălaj, lăcaşul de cult din Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale ASTRA Sibiu pare să cuprindă între pereţii de lemn, asemenea unei nuci din poveşti, un întreg univers. Atmosfera de intimitate, tainică, îl plasează dintr-odată pe cel care trece pragul muzeului într-o stare a firii dincolo de spaţiu şi timp. "Este, poate, singura biserică în care atunci când intrăm, ne aplecăm. Nu intrăm mândri de ceea ce suntem. Ne aplecăm pentru că înţelegem că suntem în lăcaşul lui Dumnezeu", a spus părintele paroh Claudiu Rareş Sbera. Biserica de lemn, adusă în muzeul din Dumbrava Sibiului în 1990, datează din 1754 şi ilustrează unul dintre pilonii de bază ai vetrei satului, într-o formă funcţională aici, în muzeu, biserici ca aceasta găsindu-se pe vremuri în aproape toate satele transilvănene. Vizitatorii pot participa la slujbele religioase duminica şi de sărbători, iar unii aleg chiar să se căsătorească religios sau să îşi boteze copiii aici. La Biserica "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" s-a format şi o comunitate de credincioşi, în mare parte pensionari, care, alături de nepoţi, vin duminică de duminică la slujbă. "Lumea vine la muzeu, la biserică, încearcă să se bucure sufleteşte, să se reculeagă. Slujbele se ţin aici ca în orice biserică, duminica şi la sărbători. Încercăm să le oferim oamenilor câte ceva, să participăm împreună la o agapă, de sărbători, la hram", a spus pr. Claudiu Rareş Sbera. Pe timp frumos, slujbele au loc afară, iar "numărul credincioşilor care vin creşte vizibil". Iarna, cei care vin sunt mai puţini: "Înainte făceam slujba şi cu trei credincioşi, dar acum, de când biserica are un sistem nou de încălzire, vin şi câte 30 de credincioşi". Părintele Sbera participă şi la alte activităţi organizate de muzeu. "Orice monument care se deschide publicului se face cu slujba de sfinţire sau se binecuvântează de preot. La biserică vine Moş Crăciun, sunt cadouri şi de Paşti. Anul acesta, la Învierea Domnului, fiecare persoană a primit o cană din ceramică şi un şervet." Cununii şi botezuri în Dumbravă Locul de poveste pe care îl creează cadrul natural al Dumbrăvii Sibiului şi bisericuţa de lemn din Bezded constituie o atracţie deosebită pentru unele cupluri care doresc să se căsătorească aici. Mulţi revin pentru a-şi boteza copiii. "Avem şi botezuri, şi cununii, însă sunt şi multe cupluri care vin doar pentru a face poze. Cei care participă constant la slujbele de la biserică, majoritatea pensionari, au o scutire de plată a biletului de intrare. Cei care vin la slujbă sunt lăsaţi să intre, se merge pe încredere", a spus pr. Sbera, care slujeşte în biserica din muzeu de mai bine de cinci ani. Dacă înainte de venirea sa slujbele se ţineau sporadic, în perioada de vară, de cinci ani preotul paroh a încercat, spune el, să slujească "în permanenţă, fie iarnă, fie vară, ca să nu uităm de Hristos". "Iar cei care ne sunt apropiaţi vin de sărbători şi duminica, fie că plouă, fie că e frumos. În rest, sunt vizitatori în muzeu care văd că se ţine slujba şi vin să participe şi ei", mai spune pr. Sbera. Biserica este parte integrantă a muzeului, "iar preotul este din cadrul Mitropoliei Ardealului. Am primit şi binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Laurenţiu să facem slujbă şi iarna", încheie părintele paroh. "O bisericuţă de pe timpul părinţilor noştri" Dintre credincioşii care frecventează biserica din muzeu face parte şi Ciobanu Ecaterina: "Venim la biserică în fiecare duminică, de patru ani, totul e bine, ne place foarte mult aici. Venim şi vara, şi iarna, am venit şi de Anul Nou, şi de Paşti, la Înviere. Cred că lumea vine aici pentru că este o bisericuţă de pe timpul părinţilor noştri, este o biserică bătrânească, ţărănească şi cu har de la Dumnezeu. Oamenii se simt liniştiţi, cei care sunt bolnavi iau o gură de aer din Muzeul Satului, apoi se duc cu sufletul împăcat că au fost şi la biserică şi s-au încărcat şi cu aerul curat de aici. Uneori sunt foarte mulţi turişti care se opresc la slujbă. Le place foarte mult la bisericuţă". Negulei Iacob a spus că vine cu familia sa aici de trei ani: "E foarte primită rugăciunea aici, ca oriunde. Dar aici este aer curat, face foarte bine şi plimbarea până la biserică. Vin în fiecare duminică, la fiecare sărbătoare, de Anul Nou, de Paşti, suntem un grup de credincioşi care venim tot timpul". O bătrână împreună cu nepoţica Alexandra, în vârstă de 3 ani, se bucură de timpul petrecut la biserică: "Noi venim aici de vreun an şi ceva, ne-am obişnuit, ne place cum ţine părintele slujba, e frumos, totul e curat, e linişte", a spus bunica, iar nepoţica Alexandra se bucură şi mai mult pentru că se poate juca alături de "Lena şi Vali". "Aici am învăţat să bat toaca" O fetiţă de 11 ani, Ioana Dogaru, bate toaca în fiecare duminică şi de sărbători, de mai bine de trei ani. "Am învăţat la Muzeul Satului să bat toaca. Merg cu familia la biserică ca să ne rugăm. Eu bat toaca ca să adunăm creştinii", povesteşte Ioana. "E bine să vină copiii la biserică. Eu mă simt la biserică mai în largul meu". Cristian Ştefan Dogaru, de 13 ani, fratele Ioanei, este cârsnic. Chiar el a povestit în ce constă artibuţiile sale: "Eu vin dimineaţa, la ora 9:00, pentru a mă putea spovedi. Apoi, la ora 9:30 începe slujba, trebuie să iau pomelnicele, trebuie să îl ajut pe părintele cu cădelniţa, cu lumânarea, să am grijă, în cazul în care facem slujba afară, de Sfintele Daruri, să tai anafură, să o duc să o sfinţească, să pun preşul dacă facem afară, să am grijă să fie lumină când ne împărtăşim". Spune că face toate astea pentru că îi place şi pentru că simte că face "nişte lucruri bune". Crede că "ar fi bine ca lumea să vină la biserică pentru a-şi şterge păcatele şi pentru a se spovedi, să se roage. Pe copii îi ajută mult rugăciunea care îi apropie mai mult de Dumnezeu, care îi ajută". Părintele Sbera a încercat să îi implice cât mai mult pe copii în activităţi: "Alături de Ştefan, toţi copilaşii care participă la slujbă vin să spună rugăciunea "Tatăl Nostru"".