Biserica Parohiei Mărcuţa a fost sfinţită

Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 03 Noiembrie 2013

Biserica „Înălţarea Domnului“ şi „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon“ a Parohiei Mărcuţa, Protopopiatul II Capitală, din cartierul bucureştean Pantelimon, a fost sfinţită ieri, 3 noiembrie, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. După slujba de târnosire, Preafericirea Sa a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, apoi a sfinţit Centrul social-filantropic al parohiei.

Orice lăcaş de cult ridicat de oameni este darul nostru adus lui Dumnezeu, iar după sfinţire biserica devine darul veşnic al lui Dumnezeu pentru oameni, a arătat Patriarhul României în cuvântul de învăţătură rostit ieri la finalul slujbei de târnosire a noii biserici a Parohiei Mărcuţa, care a fost ridicată în decursul a 14 ani. „Aceasta este o biserică frumoasă, o casă a lui Dumnezeu şi o poartă a Cerului. Biserica, după slujba de sfinţire, este casa Preasfintei Treimi. Această biserică a fost darul oamenilor adus lui Hristos, adus Preasfintei Treimi, acum însă, după sfinţire, este darul lui Dumnezeu pentru credincioşi. După cum aducem la biserică prescuri şi vin ca dar al nostru, acestea după sfinţire devin Trupul şi Sângele Domnului, adică darul lui Dumnezeu pentru oameni. Noi aducem lui Dumnezeu daruri materiale, din zid, din lemn, din vitralii, din podoabe frumoase, şi toate acestea se sfinţesc şi devin simbol al evlaviei credincioşilor faţă de El, dar şi simbol al binecuvântării Lui pentru credincioşi. Dumnezeu ne oferă daruri spirituale, netrecătoare, veşnice, şi acestea sunt iertarea păcatelor şi arvuna vieţii veşnice. În Biserică ne întâlnim cu Hristos, Unul din Sfânta Treime, cu întreaga Preasfântă Treime, cu Maica Domnului, cu Sfinţii Apostoli, cu Sfinţii Mucenici şi cu toţi sfinţii din toate timpurile şi din toate locurile, iar noi în Biserică ne pregătim pentru învierea cea de obşte ca într-un laborator al învierii sufletului din moartea păcatului întru aşteptarea învierii trupului din moartea fizică şi din stricăciune“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Preafericirea Sa a arătat că cele trei Evanghelii citite în cadrul slujbei de sfinţire descoperă trei mari adevăruri fundamentale: „Prima Evanghelie arată că orice se leagă în Biserică se leagă şi în ceruri şi orice se dezleagă în Biserică se dezleagă şi în ceruri. A doua Evanghelie ne arată că sunt fericiţi cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc pe el. Aici învăţăm care este adevărata fericire, şi anume, săvârşirea binelui. Omul care săvârşeşte binele cu iubire milostivă devine fericit, pentru că se pune în legătură şi se aseamănă cu Dumnezeu Cel milostiv. A treia Evanghelie ne arată că Hristos este Păstorul Care conduce la viaţă veşnică pe cei care-L urmează“.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ pentru clerici părintelui Ioan-Gheorghe Roşescu, parohul bisericii, şi l-a hirotesit întru iconom stavrofor pe pr. Nicolae Stănciulescu, slujitor la aceeaşi biserică. De asemenea, Preafericirea Sa a oferit Diploma omagială „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ cu medalie preoţilor Niculai Aurel, Gheorghe Dan, precum şi primarului Sectorului 2 Capitală, Neculai Onţanu, care a primit şi o icoană a Înălţării Domnului din partea Parohiei Mărcuţa.

Tuturor persoanelor care s-au implicat în mod deosebit în construirea noii biserici, Patriarhul Bisericii noastre le-a oferit Diploma omagială „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ şi „Diploma de vrednicie cu chipul Sfântului Dimitrie cel Nou“. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul psaltic „Tronos“ al Catedralei patriarhale.

La final, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a sfinţit noul centru social-filantropic al parohiei şi i-a dăruit preotului paroh, Ioan-Gheorghe Roşescu, o icoană cu Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.

„Fericirea se pregăteşte prin relaţia omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi“

În cuvântul de învăţătură, rostit după Sfânta Evanghelie, din cadrul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că pilda bogatului nemilostiv este una care îndeamnă la milostenie şi bunătate. Aceasta ne înfăţişează doi oameni diferiţi, cu stare socială diferită şi cu viaţă spirituală diferită, iar starea lor de după moarte este de asemenea una diferită. „Când săracul Lazăr a murit, îngerii din ceruri au luat sufletul lui şi l-au dus în sânul lui Avraam, adică în comuniunea de lumină a drepţilor lui Dumnezeu, care au crezut în El, ca şi Avraam. La scurtă vreme, a murit şi bogatul despre care Evanghelia spune că a fost îngropat. Când spune aceasta, nu mai pomeneşte nimic de sufletul lui, căci nu mai avea suflet, în sens duhovnicesc. Sufletul lui se îngropase de mult în materia pe care o consuma. A devenit cu totul trup. Sufletul lui, cu totul ţărână s-a făcut“.
În continuare, Preafericirea Sa a vorbit despre iad, care este starea de izolare completă a omului nemilostiv, şi despre Rai, care începe în sufletul omului bun şi milostiv încă din această lume, iar aceste două stări depind nu doar de voia lui Dumnezeu, ci şi de libertatea noastră. „Dumnezeu ne lasă să trăim cum voim noi. Dar rezultatul nu este acelaşi când libertatea este îngemănată cu responsabilitatea. De modul în care trăim viaţa trecătoare de pe pământ depinde fericirea sau nefericirea netrecătoare de dincolo de mormânt. Fericirea se pregăteşte prin relaţia omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi. Cine este bun, smerit, milostiv şi răbdător, acela îşi pregăteşte sufletul său pentru a fi în comuniune cu oamenii sfinţi. Cine a stat în nepăsare, în răutate, în indiferenţă, acela se autoizolează şi nu are în sufletul său capacitatea de a recepta iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Starea duhovnicească a sufletului este citită de Dumnezeu şi de îngerii Lui în clipa în care sufletul se desparte de trup, iar Dumnezeu va judeca omul în starea duhovnicească în care l-a găsit în clipa morţii“, a arătat Patriarhul României.

Știri