Biserică resfinţită în parohia sălăjeană Şimşina

Locuitorii Parohiei Şimişna, Protopopiatul Jibou, s-au aflat în zi de sărbătoare sâmbătă, 31 august, aceştia bucurându-se de prezenţa în mijlocul lor a Înaltpreasfinţitului Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, şi a Preasfinţitului Petroniu, Episcopul Sălajului.

După ce au fost întâmpinaţi în biserica mare din localitate, cei doi ierarhi au pornit în procesiune, alături de preoţii din parohiile de pe Valea Someşului şi credincioşi, spre Biserica „Sfântul Nicolae“, unde au săvârşit slujba de resfinţire a locaşului de cult, urmată de săvârşirea Sfintei Liturghii.

La momentul potrivit Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei a rostit un cuvânt de învăţătură intitulat „Importanţa bisericii pentru fiecare dintre noi şi pentru tot neamul laolaltă“. Cu acest prilej, ierarhul a arătat că, dintotdeauna, oamenii care au fost apropiaţi de viaţa spirituală au fost preocupaţi de lăcaşul de închinăciune. „De când Dumnezeu l-a făcut pe om, el a fost legat de lăcaşul de închinăciune. În Cartea Facerii, din Sfânta Scriptură se spune că la un moment dat, patriarhul Iacob era peregrin prin pustie şi a adormit cu capul pe o piatră. Era îngândurat, era trist, era necăjit. Şi a visat că de la cer la pământ era o scară, iar îngerii lui Dumnezeu urcă şi coboară pe scară, iar în capătul scării era Tatăl Cel ceresc, Care i-a grăit: «Iacobe nu te teme, Eu sunt cu tine şi tu vei birui». Şi s-a trezit Iacob, şi a făcut piatra altar, a turnat pe ea untdelemn şi a zis: «Cât de minunat este locul acesta. Aceasta nu e alta decât Casa Domnului, aceasta este poarta cerului». Aceasta! Biserica «Sfântul Nicolae» nu e altceva decât Casa Domnului, aceasta e poarta cerului!“, a spus IPS Mitropolit Andrei.

De asemenea, ierarhul a arătat şi alte pasaje scripturistice în care se arată importanţa lăcaşurilor de cult, ca loc al întâlnirii omului cu Dumnezeu.

IPS Mitropolit Andrei a amintit de lucrarea „Sacrul şi profanul“ a lui Mircea Eliade, precum şi de unul dintre filmele regizorului Andrei Tarkovsky, în care, de asemenea, este sugestiv relevată importanţa spaţiului sacru, a lăcaşului consacrat lui Dumnezeu, în viaţa oamenilor.

„Dacă pentru lumea întreagă este importantă biserica, pentru noi românii, biserica îşi are importanţa ei pentru că este locul unde ne mântuim, dar, în acelaşi timp, de-a lungul sutelor de ani, Biserica a fost maica care ne-a adunat, care ne-a ajutat în vremuri de restrişte“, a mai arătat ierarhul. Acesta a rememorat vremurile când era preot, în tinereţe, într-un cartier industrial din Turda şi când oficia zilnic Sfânta Liturghie. „O bătrânică era nelipsită de la biserică în fiecare zi. Se şi spovedea des. O dată a venit şi mi-a spus: «Părinte, vreau să să mă spovedesc». «Dar acum două-trei zile te-ai spovedit, mătuşă». «Da, dar acum e nevoie să mă spovedesc din nou». După ce s-a spovedit, mi-a spus: «Părinte, dumneata ştii că eu am 86 de ani, şi simt că mă cheamă Dumnezeu. Şi nu-mi pare rău. Mi-am văzut copiii căsătoriţi, şi nepoţii, şi acum am îngrijit şi de strănepoţi. De un singur lucru îmi pare rău: că, după ce voi muri, nu voi mai putea veni la biserică». Dragostea mare a ei era Biserica. Şi pentru noi, chiar dacă nu avem atâta zel, cea mai importantă locaţie de pe pământ este biserica“, a arătat IPS Mitropolit Andrei. „Biserica îşi are rolul ei pentru fiecare dintre noi şi pentru tot neamul laolaltă. Creştinii noştri au râvna să ridice biserici, să le înfrumuseţeze, să le repare, aşa cum se întâmplă şi în această localitate“, a concluzionat ierarhul.

La rândul său, PS Episcop Petroniu a mulţumit IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei pentru împreună slujire şi a mulţumit, de asemenea, parohului Niculaie Revnic pentru întreaga activitate, în această zi fiind şi ultima slujbă săvârşită de părintele Niculaie în calitate de paroh, acesta ajungând la vârsta pensionării. Tot cu această ocazie, PS Petroniu a prezentat credincioşilor Parohiei Şimişna pe noul lor paroh, părintele Claudiu Căprar.

Biserică târnosită în 1936

Ridicată între anii 1930-1936, biserica a fost târnosită de către vrednicul de pomenire episcop Nicolae Colan în anul 1936. Între anii 1944-1947, pe lângă această biserică a funcţionat un schit de maici. După închiderea schitului, în micuţa biserică nu s-a mai slujit decât la sărbătorile bisericeşti de peste săptămână, duminica şi la sărbătorile mari, slujbele ţinându-se în biserica mare a satului, ridicată între anii 1896-1906.

Începând cu anul 2008, prin purtarea de grijă a parohului Niculaie Revnic şi prin vrednicia şi devotamentul celor 220 de familii de vrednici credincioşi, dar şi a altor binefăcători, biserica a fost reparată capital, interiorul locaşului de cult fiind repictat. De asemenea, exteriorul bisericii a fost tencuit, au fost făcute gardurile, amenajându-se, totodată, şi curtea locaşului de cult. Cu această ocazie, PS Episcop Petroniu a acordat lui Simion Cecan distincţia „Crucea Sălăjană“ pentru mireni, precum şi diplome de apreciere pentru cei implicaţi în lucrările de refacere ale bisericii.