Biserica românilor din Elbasan în perioada interbelică

Comunitatea românilor din Albania era estimată în perioada interbelică la aproximativ 60.000 de membri. Mulţi din aceştia nu aveau dreptul la biserică şi şcoală în limba maternă, după ce, la sfârşitul secolului al XIX-lea, luptaseră alături de albanezi pentru câştigarea drepturilor naţionale. Totuşi, la sfârşitul anilor â20, noul regim politic anunţa schimbări sociale, economice şi culturale profunde. Momentul politic a fost folosit de ambasadorul român de la Tirana,Vasile Stoica, să ceară sprijinul regelui Ahmet Zogu ca în bisericile comunităţilor româneşti să se slujească în româneşte. Într-o notă diplomatică din aprilie 1931, ambasadorul Stoica anunţa la Bucureşti că preotul român Naum Picina din Elbasan săvârşise slujba Sf. Paşti în limba română, iar în catedrala din Tirana Sf. Evanghelie fusese citită în cele două limbi: română şi albaneză. Biserica românească din Elbasan, cu hramul Sf. Nicoară, fusese ridicată din piatră în 1850, având 250 de familii şi fiind deservită de preoţii Naum Picina (din 1910) şi Ion Toda. Sprijinul guvernului român pentru comunităţile ortodoxe din Albania a fost acordat până la instalarea regimului comunist, în 1948.