Biserica „Sf. Gheorghe“ din Botoşani la 1900

Trecutul acestui vechi lăcaş de cult din târgul Botoşanilor este strâns legat de familia domnitoare a lui Petru Rareş, voievodul Moldovei. Zidirea Bisericii "Sf. Gheorghe" a fost începută la 1551, odată cu Uspenia din acelaşi oraş, la iniţiativa Doamnei Elena, soţia marelui voievod, rămasă văduvă şi alături de fiul său, Ştefan Vodă Rareş, care acum ocupa tronul Moldovei. Ridicarea acestor două lăcaşuri s-a făcut din veniturile târgului Botoşanilor pe care Doamna Elena le primea prin hrisov domnesc. Biserica "Sf. Gheorghe" a fost zidită cu meşteri din zona Bistriţei, în stil moldovenesc, cu cele trei încăperi specifice şi cu o turlă pe naos, probabil după modelul celei de la Popăuţi, ridicată de Ştefan cel Mare. La puţin timp după zidire, Doamna Elena a fost ucisă de susţinătorii pretendentului la domnie, astfel încât Biserica "Sf. Gheorghe" din Botoşani a rămas nepictată, biserică albă, după cum erau numite la vremea aceea lăcaşurile nezugrăvite din Moldova. Biserica a rămas în grija oraşului Botoşani, din 1780 aceasta primind venitul pecetei, adică al principalelor tranzacţii financiare care se făceau în oraş şi a cărui emblemă purta chiar icoana "Sf. Gheorghe". Prin grija orăşenilor, Biserica "Sf. Gheorghe" din Botoşani a fost întreţinută şi reparată, întâi în vremea lui Mihai Vodă Racoviţă, mai apoi la 1819, când i s-a adăugat clopotniţa de piatră de la intrarea dinspre miazănoapte. La 1864, biserica a primit un alt acoperiş şi i s-a adăugat veşmântarul din partea de miazăzi a altarului cu fronton în stil neoclasic. După 1912, biserica a intrat într-un amplu proces de restaurare, atunci când a fost adusă la forma arhitectonică iniţială.