Biserica „Sfânta Vineri-Herasca“ înaintea demolării ceauşiste

Ca multe alte biserici bucureştene, Sfânta Vineri Herasca a fost supusă permanent îngrădirii dictate de sistematizarea urbanistică a capitalei începută în perioada modernă.

Însă regimul ateist-comunist avea să o condamne la eliminare. După cutremurul din 4 martie 1977, aceasta fusese restaurată timp de opt ani şi sfinţită la 14 octombrie 1985, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Primul pas în actul samavolnic a fost cererea Primăriei Capitalei din iunie 1987, ca parohia să cedeze 1450 metri pătraţi din jurul bisericii, pentru construcţia unui bloc. Consiliul parohial a refuzat cererea autorităţilor. A fost puţin până la vizita Elenei Ceauşescu din 13 iunie 1987, când a afirmat: "Jos porcăria!". Se mai spera, totuşi, în soluţia translatării lăcaşului. La 14 iunie 1987 a fost săvârşită ultima Sfântă Liturghie în acest lăcaş. Pe 15 iunie, biserica a fost închisă şi acoperită cu panouri pentru a masca demolarea. Pe 17 iunie 1987, biserica a căzut pradă buldozerelor comuniste.