Biserica Sfintei Cuvioase Parascheva din Râmnicu Sărat
Într-un număr anterior al publicaţiei "Ziarul Lumina" semnalam lăcaşul sfânt ridicat de marele Ştefan, voievod al Moldovei, în partea de miazănoapte a orăşelului Râmnicu Sărat, de la hotarul medieval dintre cele două ţări româneşti la intersecţia dintre strada Cuvioasa Parascheva (azi Patriei) şi Pasajul Popilor (azi Lt. Pantazescu). Arătam că acest lăcaş, cunoscut drept "biserica domnească" sau "Piatra", fusese demolat la 1897 de autorităţile locale, în urma unei expertize efectuate de arhitectul râmnicean Nicolae Gabrielescu, care considera că acesta nu mai prezenta "nici un element de interes arhitectonic şi istoric". În acea vreme, istoricul Nicolae Iorga aprecia, ca şi în cazul altor monumente bisericeşti demolate la sfârşitul secolului al XIX-lea, că acest act este unul de "vandalism". Însă era prea târziu pentru a mai putea fi salvat ceva din amprenta sfântă ştefaniană din Ţara Românească. Vechea biserică fusese demolată, pentru a face loc alteia, evident de proporţii mai mari, dar într-un stil complet străin de cea anterioară. Noul lăcaş cu hramul Cuvioasei Parascheva a fost ridicat din 1898 după planurile lui Nicolae Gabrielescu şi sub îndrumarea lui Constantin G. Vernescu, în formă de cruce, cu o turlă pe naos şi două pe pronaos, cu elemente de neoclasic, ocniţe în partea superioară şi un pridvor circular închis adosat. Fotografia ilustrează această biserică la puţin timp de la ridicare, în partea stângă păstrându-se din zidul care flanca "Pasajul popilor" de odinioară. La 1909, când biserica nu era încă finalizată, slujea preotul Nicolae Damian, absolvent al Seminarului teologic superior (din 1896), ajutat din 1906 de preotul Constantin Drugescu, licenţiat în teologie. Tot în 1909, Parohia "Cuvioasa Parascheva" din Râmnicu Sărat avea 471 de familii, respectiv 1.700 de suflete şi era întreţinută de comuna urbană. În prezent, biserica este înconjurată, chiar agresată, de blocurile de locuinţe ridicate în a doua jumătate a perioadei comuniste.