Biserica „Sfinţii Voievozi“ din Târgu-Jiu în secolul trecut

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 04 Feb 2014

La întretăierea străzilor Tudor Vladimirescu şi Victoriei, în actuala Piaţă a Revoluţie din Târgu-Jiu, se păstrează frumoasa biserică cu hramul „Sfinţii Voievozi“. Trecutul ei începe înainte de anul 1717, când va fi fost o biserică de lemn, pe al cărei loc, între 1748 şi 1764, cei doi negustori Dobre Sârbu şi Radu Cupeţu au ridicat o biserică de zid în formă de cruce, cu două turle şi pridvor, în stilul specific epocii. Datorită ctitorilor, lăcaşul a purtat numele „Biserica negustorilor“ sau „Biserica de la Jii“, deoarece în acea vreme curgea Jiul în apropiere. Din cauza războaielor ruso-austro-turce, biserica a avut de suferit. Este reparată în mai multe rânduri, cu sprijin domnesc, mai întâi de către Alexandru C. Moruzzi la 1793, apoi de Ioan Caragea voievod, la 1813, ocazii în care i-au conferit mai multe mile domneşti. De asemenea, în chiliile acestei biserici a fost amenajată o şcoală domnească (ulterior mutată la Şcoala Normală), probabil din acest motiv primind numele „Biserica domnească“. Iniţial, pictura bisericii a fost executată în secolul al XVIII-lea, în frescă. Apoi, catapeteasma a fost restaurată la 1843 de către zugravul Sava Petrovici, cu sprijinul contelui rus Pavel Kiseleff. La 1854-1855, biserica este reparată, printr-o repictare executată în stil renascentist, de către Mişu Pop. De asemenea, turlele sunt supraînălţate şi i se adaugă un fronton neoclasic. Biserica este din nou restaurată, mai ales la faţadele exterioare, în două etape, în 1902 şi 1933-1940. În a doua etapă, la indicaţiile istoricului Nicolae Iorga, supraturlele sunt eliminate, ferestrele îngustate, iar firidele exterioare ale faţadelor restaurate. La interior, pictura este spălată, iar în exterior vechile fresce, cu figurile filozofilor şi sibilelor, sunt refăcute de către pictorul Iosif Keber. La sfârşitul sec. al XIX-lea, Biserica „Sf. Voievozi“ a devenit catedrala oraşului Târgu-Jiu. La 1909 aici slujeau preotul Ştefan Nicolaescu, numit la 1 aprilie 1901, absolvent al Seminarului Teologic inferior, şi diaconul Dimitrie Bardan, licenţiat în teologie. În această perioadă, parohia avea 110 familii, respectiv 352 de suflete. La 1940, parohia avea 229 de familii, respectiv 647 de suflete, un cor format din elevii Şcolii Normale, fosta instituţie care funcţionase pe lângă acest lăcaş de cult, Căminul cultural „Tudor Vladimirescu“ şi o bibliotecă înfiinţată în 1909. Din 1922, slujitor era preotul protoiereu Gheorghe Prejbeanu, licenţiat în teologie. Pentru că se afla în faţa sediului judeţenei de partid, în perioada comunistă, biserica a fost vizată pentru demolare. Intervenţia energică a unor cercetători la responsabilii locali de partid a salvat lăcaşul. Cu toate acestea, în 1960, biserica a fost închisă cultului, pentru ca la începutul anilor 80 să fie redeschisă ca muzeu. A fost redată cultului în seara de 24 decembrie 1989, pentru ca ulterior să intre într-un amplu program de restaurare.